|
|
 |
NNN
Tableta de vineri
EUROVISION: REPUBLICA MOLDOVA CU „A CENTURY OF LOVE” – OUT
Victor COBASNEANU
 Editia
a 53-a a Eurovision-ului nici n-a inceput bine ca deja s-a si sfarsit,
pentru Moldova. Europa muzicala ne-a aplicat un bobarnac si ne-a intors,
pentru a cata oara, spatele. Afirmatiile compozitorului Oleg Baraliuc
precum ca piesa „A Century of Love” corespunde intocmai gusturilor si
rigorilor „juriului” nu s-au adeverit. Iluziile gen „Republica Moldova
nu are economie, agricultura, clasa politica si societate civila
performante, in schimb are muzica si dansuri care ne duc faima si care
pot compensa mai multe probleme” nu s-au adeverit. Publicul european
si-a iesit, se pare, din minti si nu mai pune pret pe decenta si bun
gust, dar se inclina cu regularitate in fata unor monstri si altor
personaje exotice. Criteriile de arbitraj mai raman o enigma si ne fac
sa credem ca, cu cat mai nebunatic si fantasmagoric este concurentul, cu
atat mai mari sunt sansele lui sa ajunga la… inima si sufletul
publicului. Si macar de ar fi fost votat pentru finala mare curcanul din
Irlanda, mai era calea-valea, adica se respecta regula nescrisa, dar cu
ce i-a cucerit pe melomani „banda” din Bosnia si Hertegovina, bunaoara,
mai ramane sa ne explice psihologii. Pe de alta parte, s-ar putea sa nu
am dreptate si chiar sa par ridicol in fata celor care se pricep la
muzica si sa mira de comentariile unor „experti” ca mine. Imi recunosc
indrazneala si obraznicia si sunt gata sa suport orice critici sau
etichetari. Si totusi…Evolutia Getei Burlacu a fost buna si nu trebuie
sa ne fie rusine, iar piesa „A Century of Love” va ajunge, cu siguranta,
la urechea spectatorului. Probabil, interpretei noastre, pentru a accede
in finala, nu i-a ajuns ceva foarte important, de care nici nu ne dam
seama. Un lucru este cert – vocea si tinuta scenica nu mai sunt un atu.
Pentru Europa muzicala conteaza altceva, iar acest altceva tine de
fantezia si „originalitatea” concurentului. Nu intamplator cel mai
rasunator succes al moldovenilor este legat cu bunica care bate toba.
Daca vom gasi, de fiecare data, chitibusul care place publicului (cu cat
mai iesit din comun va fi aceasta – cu atat mai bine) aprecierea
publicului ne va fi garantata, iar pana una-alta suntem nevoiti sa ne
supunem principiului olimpic – importanta este participarea, dar nu
victoria…
Altfel, presedintele Voronin are toate motivele sa se considere expert
in ale Eurovisionului or, nu el a zis ca decat cu asa piese (domnia sa
i-a avut in vedere pe toti participantii la etapa nationala a
concursului) mai bine stam acasa? Bine ca opinia lui a corespuns cu
parerea juriului, dar daca, Doamne fereste, castiga Geta concursul – de
unde lua Republica Moldova bani ca sa construiasca o sala de concerte de
talia Eurovisionului?
NNN
Situatie
CEA MAI BUNA BRIGADA DE LA FABRICA „DANA” NU SE POATE IMPACA CU
SITUATIA CREATA
Nina Neculce
Despre situatiile de conflict de la SA „Dana” saptamanalul nostru
a scris nu o singura data. Joia trecuta, timp de aproape cinci ore, am
urmarit povestea brigazii nr. 41 - cea mai buna brigada din cadrul
vechii unitati economice, care nu a dorit sa treaca la intreprinderea
reorganizata „DANA INTERNATIONAL”, cerand sa i se ofere conditii de
lucru in cadrul SA „DANA”. Insa incaperile si utilajul invechit ce i
s-au oferit nu corespund cerintelor zilei. Nemultumiti sunt muncitorii
si de atitudinea pe care o manifesta fata de interesele lor directorul,
Victor Jamba. Iata de ce membrii micului colectiv au inaintat textul
unei plangeri in trei instante, in care, printre altele, se mentioneaza
ca nu li s-a platit corect pentru munca indeplinita, ca administratia nu
asigura muncitorul cu volumele necesare de munca, ca oamenii au fost
fortati sa treaca la „DANA INTERNATIONAL” etc. Si au venit sa
limpezeasca apele involburate: Ana Selina, presedintele Organizatiei de
femei din cadrul Confederatiei Nationale a Sindicatelor din RM,
Zatonschi Raisa, presedintele Consiliului Republican al Sindicatelor din
Industria Usoara, Ion Preguza, jurist in cadrul Confederatiei Nationale
a Sindicatelor. Chiar din start oaspetii de la Chisinau au constatat ca
intr-adevar lipsesc conditiile de lucru cat de cat normale. Apoi au
incercat sa explice motivele care au dus la impartirea colectivului. De
ce 310 muncitori au trecut la noua intreprindere, iar aceasta brigada
din 27 de oameni se impotriveste? De ce directorul Jamba nu vrea sa
semneze cererea de transfer a acestor muncitori la o alta intreprindere?
Cu lacrimi si cu mari pareri de rau ca s-a ajuns la darea in arenda a
intreprinderii unui investitor strain au vorbit majoritatea salariatilor
care muncesc la intreprindere cate 39, 35, 30 de ani. Cu emotii si fara
emotii s-a spus lucrurilor pe nume. Domnul Preguza a explicat, punct cu
punct, articole din Codul muncii, doamnele au venit cu exemple similare
din alte colective, argumentandu-le prin prisma Legii. Pana la urma,
deja in cabinetul domnului director Victor Jamba, s-a constatat ca
reorganizarea intreprinderii s-a facut in conformitate cu legislatia in
vigoare, ca, daca poate o fi fost si niste elemente de tensiune, oricum
omul singur cu mana lui a scris cererea si nici o instanta juridica
n-are ce-i reprosa. Iar domnul Jamba, fara prea multe discutii, a dat
asigurari ca va plati acestui grup de muncitori compensatia pentru
concediile neplatite, ca li se vor face toate achitarile potrivit
Codului muncii, poate cu unele mici retineri pana se fac calculele, ca
li se va da la mana asa cum doresc ei Carnetul de munca si asa mai
departe. Adica cerintele muncitorilor par sa fie indeplinite. Cei de la
Chisinau au promis ca vor urmari cum vor fi indeplinite aceste
promisiuni si, in caz de neindeplinire, domnului director i se va cere
socoteala in conformitate cu Legea. Totodata, Jamba le-a mai repetat
muncitorilor ca salariul la „Dana International” in viitorul apropiat va
fi cu mult mai mare, apropiindu-se de salariile europene. Iar domnul
Preguza si doamna Selina i-au sfatuit sa nu se grabeasca cu transferul
la alta intreprindere, ci mai bine sa analizeze lucrurile la rece si sa
treaca la „Dana International”. Deci, apele parca s-au limpezit. Dar, de
fapt, muncitorii au ramas nemultumiti. Lucruri firesti. E greu sa te
desparti de intreprinderea in care ai venit sa lucrezi de la 14-16 ani.
Dar, poate, e si mai greu sa intelegi ca lucrurile sunt in continua
schimbare si drum inapoi nu exista. Sau, poate, bietii muncitori n-o fi
inteles despre ce s-a vorbit aproape cinci ore, caci aproape toti
vorbitorii si-au exprimat gandurile in limba rusa, cu toate ca unora le
venea chiar foarte greu sa se exprime…
Aceasta se intampla joi. Luni,
insa, am fost invitati din nou in micul colectiv. Elena Topa: „Lucrez de
30 de ani la fabrica. Daca joi domnul Jamba a spus ca ne elibereaza,
apoi astazi a zis ca nu, deoarece el are contract cu „Dana International”
si el ne da de lucru. Chiar ne-a propus si o prima de 500 de lei numai
sa trecem. Dar noi nu vrem sa trecem acolo. Nu ne inspira incredere noua
intreprindere. Am hotarat ca ne transferam toata brigada la o alta
intreprindere.” Tehnologul Tamara Vatamaniuc: „Joi, dupa cum ati auzit
si dvs., a promis ca ne elibereaza potrivit cererii. Dar pe mine m-a
chemat vineri, 16 mai, si mi-a spus ca deja nu mai lucrez la
intreprindere, promitandu-mi, ca in 3 zile imi face toate calculele si
se achita cu mine. M-a invinuit ca duc lumea in eroare. Am dat tot in
primire laborantei din sectia experimentala si am plecat. Astept sa li
se dea Carnetul de munca si celorlati colegi ca sa trecem cu totii la
intreprinderea SOTEX, unde suntem asteptati.” Maistrul Livia Lisnic: „
Azi dimineata am venit la audienta la domnul Jamba. Fetele din brigada
mi-au spus ca Dumnealui a stat de vorba cu dansele si a incercat sa le
convinga sa treaca la „Dana International”.
Le-a propus chiar si cate 500 de lei numai sa semneze cererea.
Vedeti, vineri a declarat ca nu se opune eliberarii noastre de la
fabrica, dar azi deja si bani a gasit numai ca oamenii sa ramana sa
lucreze la „Dana International”. Mie mi-a spus ca, din motiv ca nu tin
cu administratia, sunt libera, pot pleca de la fabrica. M-am dus la
Dumnealui sa-mi iscaleasca cererea. N-a dorit sa o faca. M-a trimis
inapoi in sectie. Si iata stam si asteptam.” Lidia Slivinschi,
presedintele Comitetului sindical: „La ce i-a trebuit domnului Jamba sa
faca toata nebuneala asta? Cu forta pe om n-o sa-l tii...” Victor Jamba,
directorul SA „DANA”: „ Nu tin pe nimeni cu forta. Dat fiind faptul ca
am dat in arenda spatiile SA „DANA” investitorului strain si deja „Dana
International” are nevoie de muncitori, am incercat sa-i conving pe
membrii acestei brigazi sa nu se grabeasca cu transferul. Mai ales ca
avem acum si o comanda imbucuratoare - costume barbatesti pentru echipa
RM care va pleca la Jocurile Olimpice. Si apoi ni se promit si salarii
destul de bune. Eu ii cunosc destul de bine pe acesti muncitori si nu le
doresc raul. Am vrut doar sa le merg in intampinare. Tehnologului si
maistrului care, de fapt, au indus lumea in eroare le-am semnat
cererile, adica pe a doamnei Lisnic urmeaza s-o semnez. Si rand pe rand
vor primi Carnetele de munca la mana si ceilalti muncitori, daca asa
doresc. Dar sunt convins ca, pana la urma, o sa regrete ca au plecat. Sa
fie clar: nu retin pe nimeni. E dreptul lor sa aleaga. Am vrut, pur si
simplu, sa-i ajut...”.
Desi s-ar cere aici si un comentariu, nu-l facem. Il lasam pe
seama dumneavoastra, stimati cititori. Zicem doar atat: bine ar fi fost
ca acest „divort” sa se faca civilizat, cu liniste si pace, dar nu cu
atata rautate si ura. De parca nu s-ar cunoaste adevarul ca la rau nu se
cade sa raspunzi cu rau, or, raul rau naste si e bine intotdeauna sa
fugim din calea lui.
NNN
Bravos!
SI CIMITIRU-I CA UN SAT, MORTII DIN EL IL VOR CURAT
Valeriu Eftode, locuitor
al satului
Satul nostru Ocolina, potrivit documentelor de arhiva, a fost intemeiat
in sec. XVI. Podoaba satului, biserica „Sf. Nicolae”, a fost
reconstruita din piatra in anul 1745 si astazi e ocrotita de stat ca
monument de arhitectura. Avem doua cimitire in sat – unul o fi de la
formarea satului si altul nou. Din cauza neglijentei noastre cimitirul
vechi a ajuns intr-un hal fara de hal – cruci rasturnate, copaci uscati,
buruieni, tufaris de nepatruns. Undeva mai bine de jumatate din morminte
au ramas uitate. Rudele celor dragi ce-au fost odata s-o fi trecut si
ele si nu mai are cine sa mearga sa le poarte de grija. Dar tin minte,
pe vremea copilariei mele, oamenii din sat aveau grija de mormintele
ramase ”singure”. Chiar mama mea Eudochia, Dumnezeu s-o ierte, avea
grija in tot anul de un mormant al unui ostas neamt, impuscat in timpul
razboiului chiar de ofiterul lor. In fiecare an, de Prohode, ea mergea
si tamaia cu un colacel si o lumanare si la mormantul lui, dadea de
pomana si de sufletul lui.
Ideea de a face ordine in vechiul cimitir mi-a venit inca anul trecut.
Am mers la doamna directoare Galina Ganea si i-am propus s-o realizam cu
ajutorul elevilor. Dar din motive mai mult subiective decat obiective
anul trecut nu ne-am putut organiza. In acest an, insa, in preajma
Sfintelor Sarbatori de Pasti, ne-a dat Domnul curaj si impreuna cu
cativa elevi din clasele a VIII-a, a IX-a si a XI-a am mers la vechiul
cimitir cu toporase si bardite. Baietii indreptau crucile, taiau
crengile uscate, tufarisul, iar fetele carau totul la margine. Am adunat
intr-o gramada in cimitir toate crucile putrede. Toti lucrau cu
inspiratie. Intr-o pauza le zic: „Priviti deasupra noastra si o sa
vedeti cati ingeri zboara si ne multumesc pentru lucrul care-l facem!”.
Si privind, elevii au trait intr-adevar senzatia ca ingerii din cer
coborasera in acele clipe chiar langa ei. Iar satisfactia pe care au
trait-o dupa ce au vazut rodul muncii lor nu poate fi descrisa prin
cuvinte. Si mai impliniti s-au simtit in Duminica Floriilor, cand
preotul satului le-a adus multumiri pentru fapta buna demna de urmat. As
vrea prin intermediul „OdN” sa multumesc si eu acestor bravi elevi, care
se numesc: Liuba Morari, Mariana Calmatui, Alexandru Armasu, Cristi
Chistol, Diana Tacu, Diana Mazniuc, Liviu Calmatui, Cheorghe Mazniuc,
Vasile Chistol, Otilia Zamlinschi, Ion Lozan, Dorin Rublenco. Hristos a
Inviat!
NNN
PROTESTELE DETINATORILOR DE PATENTE
NU AU FOST IN ZADAR
Vitalie Jardan,
Uniunea Micului Business Soroca
 Avand
o istorie de aproximativ doi ani, aceasta lozinca- scandare a fost
strigata la toate manifestarile de protest ce au avut loc pe parcursul
acestei perioade, in majoritatea centrelor raionale, dar cel mai mult in
capitala tarii, or. Chisinau. Confruntarea dintre autoritatile centrale
si detinatorii de patenta, pare-mi-se, se incheie. Pe 8 mai, a fost
aprobat de catre Parlamentul RM in prima lectura un proiect ce permite
activitatea in baza patentei pana la 01.01.2017.
Dupa toate asteptarile si emotiile negative ale patentarilor, acest
proiect de lege va satisface in general cerintele detinatorilor de
patenta, ii va face sa rasufle mai usor, sa se includa in rezolvarea
altor probleme de ordin personal si social. Insa guvernul nu se poate
astepta la cuvinte si flori de recunostinta. Foarte multe eforturi
fizice si sufletesti au depus ei pentru a-i convinge pe cei de la
guvernare de caracterul inuman al procesului de anulare a activitatii in
domeniul comertului pe baza patentei in conditiile economie actuale. Nu
cred ca cei 48000 de patentari vor uita vreodata cum, in urma acestei
legi, urmau sa ramana fara unica lor sursa de existenta si sa apuce
calea pribegiei. Si cine stie daca ne auzeau vreodata Domnii guvernanti
si tovarasii deputati ai fractiunii parlamentare majoritare, daca nu se
apropiau alegerile din 2009.
In aceasta perioada, patentarii soroceni au fost printre primii care
s-au revoltat si au protestat impotriva Legii 208 din 07.07.2006 cu
privire la patenta de intreprinzator. Detinatorii de patenta din raionul
Soroca au format organizatia obsteasca „Uniunea Micului Business” (UMB)
intru sprijinirea si sustinerea intereselor economice, tehnice si
juridice ale micului business si protectia comuna a drepturilor
constitutionale si a proprietatii private. Avand ca scop anularea
imediata si neconditionata a Legii 208, a fost organizat un sir de
manifestari de protest. Neavand sustinerea conducerii raionului si a
orasului de pana la 3 iunie, la Soroca au avut loc 3 mitinguri de
protest plus un mars nesanctionat pe strada principala a orasului si in
fata Primariei. De asemenea patentarii soroceni au participat, pe
12.02.2007 si 12.03.2007, la mitingul de protest din scuarul Teatrului
de Opera si Balet din or. Chisinau. Si cat de mult nu s-a straduit
conducerea comunista de atunci sa impiedice deplasarea, instaland
posturi de politie speciala la Ciripcau si Gura-Camencii, arestand
autocarul cu care urmam sa ne deplasam, noi totusi am ajuns si ne-am
spus durerea, am cerut ceea ce ne apartine - dreptul de a munci la noi
acasa. De asemenea initiativa de a organiza trecerea pe zebra in
apropierea Presedintiei tarii a venit din partea sorocenilor. In urma
trecerii pe zebra a circa celor 5.000 de patentari prezenti la miting, a
fost stopata si blocata circulatia auto aproximativ 40 minute, dupa care
cateva sute de bravi politisti bine echipati cu bastoane de cauciuc
ne-au demonstrat principiile si metodele democratice ale partidului de
guvernamant.
La 3 iunie 2007, patentarii soroceni, de rand cu celelalte paturi
sociale, exprimandu-si libera vointa si dreptul de a alege, urmand
zicala „Dupa fapta si rasplata”, au spus un NU celor care si-au intors
spatele la noi. Astfel, nu si fara aportul nostru, raionul Soroca a
devenit primul raion pe harta tarii, care a scapat de culoarea rosie (pe
totdeauna) si este iluminat de culoarea linistita a razelor solare. De
asemenea in urma negocierilor protestantelor cu guvernul, a fost aprobat
proiectul Legii privind modificarile si complectarile la Legea cu
privire la patenta de intreprinzator nr.93 din 15.07.1998. La baza
acestui proiect stau propunerile si amendamentele ce au fost analizate
si inaintate la sedintele de lucru pentru medierea si solutionarea
problemelor in incinta Consiliului raional, convocata de catre
presedintele raionului, dl Mircea Martaniuc. La actiunile de protest ale
patentarilor de la inceputul lunii ianuarie, in pietele din centrul
orasului a avut loc o intalnire cu dl Victor Sau, primarul orasului. In
urma acestei intalniri a fost rezolvat operativ un sir de probleme in
folosul protestatarilor. De asemenea de catre presedintele raionului
Soroca, dl Mircea Martaniuc, si primarul or. Soroca, dl Victor Sau, au
fost adresate scrisori catre Parlament si Guvern intru stoparea Legii
208.
Domnule presedinte, domnule primar, in numele tuturor patentarilor, Va
aducem sincere multumiri pentru intelegere si sustinere, Va asiguram ca
atat timp cat vom avea sustinerea si sprijinul dumneavoastra, vom
continua cauza noastra, respectand legea si ordinea publica, nu vom crea
incomoditati altor paturi sociale. Cuvinte de profunda recunostinta si
apreciere le adresam tuturor celor care au fost alaturi de titularii de
patenta. Un cuvant aparte de multumire aducem dlui Eugen Roscovan,
presedintele Asociatiei Micului Business din Moldova, care a unit
eforturile noastre in lupta pentru redobandirea drepturilor economice,
dreptului de a munci acasa.
Suntem recunoscatori partidelor de opozitie, in special dlui Serafim
Urecheanu si tuturor deputatilor fractiunii AMN, care au fost alaturi de
noi la pichetarea Parlamentului si la marsul de protest din 13 aprilie
2008 din or. Chisinau. Dumnealor la fiecare sedinta insistau sa se
includa in agenda de lucrul a Parlamentului problema privind instituirea
unui moratoriu asupra Legii 208. Multumim de asemenea si fractiunii PSD,
care a sustinut cerintele noastre (dar ne-a uimit faptul ca, in opinia
lor, patenta trebuie prelungita numai pana in 2010). In concluzie as
mentiona faptul ca Legea nr.208 va ramane in istorie drept un act
nechibzuit si negandit. Nu ar fi de dorit ca asemenea „creatii” sa se
mai repete. Oricum, dreptatea a triumfat in favoarea celor „multi, dar
nu prosti”.
NNN
Rusine!
LA SOROCA, O BATRANA SI-A TRANSFORMAT CASA IN GUNOISTE
 Daca
in orasul Soroca s-ar organiza un concurs cu genericul „Cea mai
dezastruoasa, insalubra si neingrijita gospodarie” (o analogie a
concursului „Cea mai amenajata gospodarie”), primul loc l-ar ocupa, fara
dubii, stapana casei cu nr.1 de pe strada Zalau din cartierul Bujarauca.
Ceea ce a vazut reporterul nostru Vadim Sterbate la fata locului este
greu de descris prin cuvinte or, chiar si aparatul de fotografiat s-a
inrosit de rusine cand a imortalizat gunoistea cu pricina. Speram ca
acest sentiment – al rusinii – sa fie propriu si persoanelor de
raspundere care vor citi acest material, si acest monument al nepasarii
si indiferentei va fi sters de pe fata orasului…
Vadim Sterbate
O gunoiste in toata regula a fost „deschisa”, neoficial, intr-o
gospodarie de pe strada Zalau, 1, in cartierul Bujarauca a orasului
Soroca. De mai bine de cativa ani matusa Elena, o femeie de 80 de ani,
aduce acasa diferite bucati de carton, cutii si diverse deseuri, care ii
servesc, chipurile, drept combustibil in vremea rece a anului. Zilnic
aceasta femeie poate fi vazuta la una din pietele din oras sau pe drum
in timp ce duce diferite lucruri acasa. Sorocenii care locuiesc pe
strada Zalau, vecinii femeii, sunt foarte revoltati – mirosul in mahala
este insuportabil, iar sobolanii au aparut ca din pamant si fac
adevarate ravagii... Pentru a intelege mai bine situatia, ne-am deplasat
la fata locului. La prima vedere, ograda este una ingrijita, e curat in
partea din fata, in spate, insa, am admirat o gunoiste in toata
„splendoarea”. Cutii, resturi de tot ce vrei, sticle si cativa caini
care pazesc gospodaria. Matusa Elena ne zice ca nu se merita sa intram –
„a plouat si veti intra pana la genunchi in gunoi”. „Eu o sa fac
curatenie, ne spune ea, voi da foc la totul in gradina si va fi curat,
promit. Dar intelegeti-ma ca mi-e greu, am deja 80 de ani, abia merg,
dar trebuie sa ma incalzesc si eu cu ceva. O vecina doar este suparata
pe mine, ceilalti nu prea au pretentii.” Femeia ne roaga sa nu apara si
ea „in cadru” – „am lucrat atatia ani, lumea ma cunoaste si nu vreau sa
ma fac de rusine.” Cainii se uita atent la noi, ca nu cumva sa pasim pe
teritoriul lor, pe mormanul de gunoi unde isi au si custile. Prin
ferestre deslusim murdaria care persista in casa or, o mare parte din
gunoi a fost adapostit anume acolo.
Vecina Elizaveta Cojocaru, fosta infirmiera, a rabdat ultimii ani, dar
zice ca nu mai poate. „Am fost la mai multe instante - Centrul de
Medicina Preventiva, Politie, Inspectoratul Ecologic si redactie cu
speranta ca cineva ne va ajuta sa rezolvam aceasta problema. O rog pe
vecina - fa ceva, femeie draga, dar mi-a zis ca va face focul cu ele. In
realitate an de an se aduna tot mai mult gunoi. Vara nu pot sta acasa,
in jur e un miros insuportabil. Casa mi-e plina de sobolani. Ce sa fac?
Altfel, inainte era curat la vecina, dar amu, de vreo sase ani, a
inceput a tarai totul de la gunoisti. Tot aerul acesta trebuie sa-l
respiram si sa sufere copiii din mahala”, ne spune una dintre vecine.
Gheorgh e
Novac, care locuieste vis-a-vis, s-a saturat si el de mizeria care
persista in mahala. „Ea taraie cutii de la magazine si piata pentru foc,
le-a gramadit ani de zile, le-a plouat si acum guzganii mananca puii din
toata mahala. Nu-i chip vara sa treci pe drumul acesta.”
Ion Borzac, medic-igienist la Centrul de Medicina Preventiva, considera
ca gunoistea data poate actiona direct asupra sanatatii vecinilor.
„Medicina Preventiva nu poate actiona in sectorul privat, aici ar trebui
sa rezolve problema politia. Gunoistea poate fi un focar de hepatita,
dizenterie sau de alte boli contagioase, care prezinta, in primul rand,
pericol pentru stapana si apoi si pentru vecini.” Politia a fost
sesizata in acest caz, insa ea poate doar sa faca procese-verbale si sa
puna amenzi persoanei date, pana aceasta va evacua tot gunoiul. La
Primarie, doamna Ecaterina Cojocari, specialist in constructie,
gospodarie comunala si drumuri, sustine ca acest caz este unul
exceptional, astfel in rezolvarea lui s-ar putea implica si Primaria. „Intelegem
ca matusa nu are bani pentru a gasi transport si a evacua gunoiul, noi
i-am putea da o mana de ajutor – putem incarca si evacua tot gunoiul,
dar avem nevoie ca ea sa doreasca acest lucra si sa se adreseze noua.
Noi nu putem sa facem ceva in gospodaria unui om, fara acceptul lui.”
Pana se va rezolva situatia (pozitiv, consideram noi) vecinii asteapta
cu groaza sezonul cald, atunci cand nici chiar peretii caselor nu-i
apara de mirosul greu…
NNN
2008 - Anul Tineretului
Tinerii sunt si prezentul, nu doar viitorul!
Vadim Sterbate
Aceasta este una dintre concluziile la care am ajuns in timpul
participarii la Forumul Raional al Tinerilor cu genericul „Strategia
pentru Tineret – actualitati si perspective”. Tinerii prezenti au fost
salutati de catre Valeriu Tetiu, vicepresedintele raionului, Victor Sau,
primarul orasului Soroca, si Ghenadie Donos, seful Directiei generale
invatamant. Despre succesele proiectelor in curs de derulare sau deja
finisate a vorbit Ion Babici, seful Centrului de Resurse pentru Tineret
„Dacia”. Partea cea mai interesanta a inceput atunci cand tinerii,
impartiti in 6 ateliere, au fost pusi sa dea solutii concrete pentru
urmatorii 5 ani, pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta
tanara generatie.
NNN
Tableta de vineri
CAND MAJORITATEA POATE, DAR NU VREA, IAR MINORITATEA VREA, DAR NU
POATE
Victor COBASNEANU
Oare
dovedeste peste tot – si la intalnirile cu tineretul, si la sedintele
Guvernului (oare ce ar insemna indemnul presedintelui catre inaltii, la
figurat, functionari de a fi mai loiali cu ziaristii?), si la manastiri,
si la televiziuni, si prin raioane, si pe la stadioane –, s-ar parea ca
in Republica Moldova nici nu exista viata politica si, in general, putin
ce mai exista. Premierul Greceanai inca, probabil, n-a intrat in noul
sau rol (sa ne aducem aminte cat de activ era Vasile Tarlev) si prefera
sa ramana in umbra, iar prolificul si inaltul nostru, la propriu,
spicher Marian Lupu mai este, se pare, in dizgratia mediilor de
informare in masa (vizita acestuia la Bruxelles, atat de importanta
pentru viitorul european al republicii, intalnirile avute cu inaltii, la
figurat, comisari europeni, dar si cu „omologul” sau de la Tiraspol
Sevciuc au ramas cumva in umbra, lasand locul de cap de afis altor
evenimente, mult mai minore). Si despre numeroasele partide politice
nimic nou si bun – dupa unele galcevi, mai mult sau mai putin
spectaculoase, din Parlament, intre lideri s-a instaurat o pace, care
poate fi rupta, insa, in orice moment. Altfel, chiar daca la Ministerul
Justitiei au fost inregistrate cateva zeci de partide si miscari, foarte
putine dintre acestea sunt in gura lumii si dau de inteles ca ar putea
fi niste jucatori importanti pe terenul politic. Daca omitem unele
zvacniri ale catorva partide – declaratia de la Calarasi a lui Serafim
Urechean precum ca AMN spera, in viitorul Parlament, la cel putin 52 de
mandate si ca este gata sa prea puterea la viitoarele alegeri,
manifestarile cu ocazia Zilei Europei, organizate de Miscarea
Social-Politica „Actiunea Europeana”, numeroasele Comunicate de presa
ale PLDM, precum si unele amenintari gen „”Voronin, pregateste-ti
avocatul. Tine minte ca ai dreptul sa pastrezi tacerea si ca tot ce vei
spune s-ar putea intoarce impotriva ta!”, iesite din gura fostului
consilier prezidential Sergiu Mocanu, suparat ca formatiunea pe care o
reprezinta n-a fost inregistrata la ministerul cu pricina – am putea
trage concluzia ca viitoarele alegeri parlamentare, acest campionat
national la lupta politica, vor fi fara istoric. Imi zicea zilele
trecute un politician de talie locala: „de ce sa ne mai ratoim, daca
alegerile viitoare sunt ca si pierdute. Uite ce spun sondajele…”. Pai,
ce zic sondajele? Sondajele zic bine – peste 50 la suta din electorat nu
s-a decis cu cine voteaza. Adica, o jumatate din tara stie pentru cine
nu va vota si este de cinstea si onoarea fiecarui actor politic de a
demonstra (timp ramane tot mai putin) ca anume el merita votul
nedecisilor. Adica, nu-i cazul sa dormiti pe o ureche, sa dati mainile
in jos, sa va vaicarati si sa aratati cu degetul la altii. Vorba
episcopului de Balti Markel – foc la ghete, baieti …
Apropo, pana cand majoritatea politica se scarpina la ceafa,
minoritatile sexuale au facut o tentativa de a organiza o parada in
centrul capitalei. Ce-i drept, eforturile lor au fost in van si de data
aceasta homosexualii si lesbienele au cedat in fata „Marsului familiei”.
Dar ce va fi maine? Iar maine (mai spre iarna), vrand-nevrand, va iesi
la rampa…politica. Or, si aceasta este, conform unei pareri inradacinate
pe la noi, tot un fel de…Doamne iarta-ma.
La inceputul
paginii... |
