|
|
 |
NNN
Tableta de vineri
MAIMUTAREALA CA GEN AL POLITICII MODERNE
Victor
COBASNEANU
 Care
va sa zica, kosovarii si-au anuntat unilateral independenta si s-au
sters pe gura, iar o lume intreaga „sta pe urechi” si se gandeste ce sa
faca si cum sa dreaga ca sa fie bine, adica sa ramana si lupul (osetinii,
abhazii, bascii, cecenii, maghiarii...) satul, si oaia (Georgia, Spania,
Rusia, Romania...) intreaga. Cand la Pristina cetatenii fericiti si
turmentati de atata bucurie se petrec in regim non-stop, oamenii
politici, si nu numai politici, din cele mai importante capitale isi
framanta mintile cum sa procedeze - sa ramana ferm pe pozitii, adica sa
respecte buchea numeroaselor documente internationale si tratatelor
bilaterale sau sa se maimutareasca (vorba lui Vladimir Putin) si sa
toarne apa la moara separatistilor de tot soiul? De altfel, unii
diplomati sarbi deja si-au incheiat misiunile in tarile care s-au grabit
sa recunoasca independenta Kosovo, iar altii sunt cu geamantanele de-a
gata. (Belgradul a anuntat ca se va opune participarii la jocurile
olimpice a albanezilor din Kosovo. Si astfel de declaratii si actiuni
vor urma si vor urma.) Adica, nu da Doamne sa fii astazi in pielea
politicienilor care, aidoma taranului in toiul secetei sau aviatorului
in prag de catastrofa, stau in fata atator dileme. Un teritoriu mic,
care nici nu se observa pe harta lumii fara lupa, a impartit lumea in
doua. Precedentul despre care se vorbea atat de mult nu mai este o
utopie. Omenirea este in pragul unei noi catastrofe cu consecinte
imprevizibile. Zeci de tari, inclusiv si din acelea care au salutat
aparitia unui nou stat, risca sa fie in pielea Serbiei, or,
secesionistii sunt gata, ca niste sacali, sa rupa din trupurile tarilor
care le-au dat viata. Multi dintre ei organizeaza conferinte de presa,
se dau mari mahari si sunt gata sa urmeze exemplul albanezilor kosovari.
Intr-un cuvant, a venit sarbatoarea pe ulita separatistilor, dar a venit
si timpul adevarului. A venit timpul ca politicienii sa se determine in
ceea ce priveste modalitatea alegerii – cu inima sau cu creierul. Or,
daca dam frau liber sentimentelor putem aluneca pe panta numita „dreptul
la autodeterminare”, calea care va aduce la o adevarata parada a
suveranitatii, iar daca gandim la rece nimeni si niciodata nu poate
atenta la integritatea unui stat, fie ca se numeste el Serbia, SUA,
Spania sau Marea Britanie. Mai cu seama ca exista atatea tratate
internationale si bilaterale…
In noua conjunctura internationala lasa de gandit tacerea relativa a
separatistilor de peste Nistru care, spre deosebire de „fratii” lor din
Abhazia si Osetia de Sud, care si-au dat frau liber obrazniciei si
imaginatiei bolnave, sunt mai moderati (cel putin, pana miercuri, cand
se scriu aceste randuri, acestia n-au facut declaratii incendiare, poate
doar in interiorul rmn si cu jumatate de gura. Nu este exclus, insa, ca
la citirea acestor randuri situatia sa fie cu totul alta si Transnistria
sa intre in “hora independentilor”). Ce sa insemne toate acestea? Una
din doua – ori cei doi lideri de la Tiraspol, Smirnov (aflat pe duca) si
Sevciuc (noul favorit al Moscovei), nu s-au clarificat cine este mai
tare si mai mare si cine trebuie sa semneze „documentele de
independenta”, ori exista cu adevarat un plan ascuns de reglementare a
conflictului intre Republica Moldova si Federatia Rusa, si noi vom fi
pusi in fata faptului implinit. Apropo, de Rusia. Liderul de la Kremlin
a promis ca tara sa nu se va ocupa cu maimutareala, adica nu va urma
exemplul tarilor care vor recunoaste Kosovo. Laudabila intentia, dar, in
primul rand, aceasta poate fi doar o parere proprie a lui Putin , iar in
al doilea rand, pe langa maimutareala omului ii sunt proprii si alte,
Doamne fereste, metehne – sa zicem, porcirea sau sobolanizarea (in limba
rusa „craseatnicestvo”)…
NNN
Situatie
LIBERTATEA SI DREPTURILE ELEVILOR DE LA LICEUL „A.S.PUSKIN” SUNT IN
AFARA PERICOLULUI
Victor COBASNEANU
 Scrisorile
venite la redactie sunt diferite ca forma si continut – unele vizeaza
probleme de ordin general, altele reflecta o tema pur personala (mai
sunt si naivi care considera ca redactia publica tot, fara a cerceta
faptele), unele bat la ochi prin volum, altele frapeaza prin laconism si
exhaustivitate. Astfel a fost si scrisoarea semnata de 49 de elevi din
clasele a XI-a si a XII-a de la Liceul „A.S.Puskin” din orasul Soroca –
„protestam impotriva deciziei administratiei liceului de a nu permite
accesul in cladire dupa sunetul la lectii”.
Poate ca alta data am fi trecut cu vederea astfel de ravas (ce nu poate
face omul la manie?), dar nu acum, cand la tot pasul se incalca
drepturile omului, cand Moldova pierde dosar dupa dosar la Curtea
Europeana a Drepturilor Omului. Si unde mai pui ca este vorba de copii
care, fie si mai mult declarativ, sunt patura cea mai protejata… Asadar,
scrisoarea m-a chemat la drum, dar, cum des se intampla in ultima vreme,
faptele nu s-au dovedit a fi atat de incontestabile, cum parea la prima
vedere. Iar pentru a purcede la dezghiocarea subiectului sa mai facem o
precizare necesara – nu demult fosta scoala medie nr.7 a fost comasata
cu liceul „A.S.Puskin” si astfel de „perturbare” nu putea sa nu aiba
consecinte, or, fiecare institutie cu traditiile, obiceiurile,
deprinderile si problemele sale. Tocmai din aceasta cauza au inceput „neintelegerile”.
„Liceul nostru este situat in imediata apropiere a pietei si a altor
institutii comerciale, de aceea elevii isi permit sa se foloseasca de
aceasta „oportunitate” si sa intarzie, iar in unele cazuri nici sa nu
vina la lectii. Restrictiile la care am fost nevoiti sa recurgem nu
inseamna un atentat la drepturile si libertatile elevului, ci o
manifestare a grijii de sanatatea si viata lor, dar si un indemn de a
respecta regulamentele scolare. Noi nu avem alte cai de educatie decat
cuvantul, dar nu intotdeauna acesta este auzit si inteles…De altfel,
printre semnatarii scrisorii la redactie vad multi elevi care sunt
obisnuiti sa intarzie si sa lipseasca de la lectii. Fiti de acord, chiar
daca multi dintre ei au varsta de 19-20 ani, aceasta nu inseamna ca li
se permite sa incalce regulamentul. Unul dintre autorii scrisorii,
bunaoara, chiar a si fost privat de dreptul de a frecventa scoala timp
de doua saptamani din cauza lipsurilor si intarzierilor nemotivate. Avem
elevi care au lipsit, pe parcursul unui semestru, peste o suta de lectii,
iar conform regulilor acestia nu pot lipsi nemotivat mai mult de 60 de
lectii pe an. Foarte multi elevi isi permit sa intarzie la lectii. De
exemplu, in prima saptamana dupa vacanta de iarna am avut 194 de
intarzieri, iar dupa ce am introdus „noul sistem” acestea s-au micsorat
simtitor – a doua saptamana pana la 87 intarzieri, a treia – 84, a patra
– 70… Rog sa retineti, nu este vorba de o inasprire a regulilor, dar de
o simpla respectare a lor, fiindc a
in regulamentul de functionare a scolii este stipulat cand incepe lectia,
cand se termina, cand este sunetul la recreatie, care sunt drepturile si
obligatiunile elevilor. Mai cu seama ca clasa a XII-a are de sustinut
bacalaureatul, si aceasta nepasare se va rasfrange asupra rezultatelor
examenelor. Sau, sa zicem, in care institutie de invatamant este permis
fumatul? Fara a exagera nimic trebuie sa spun ca in veceuri sau in
subsol, peste tot, poti vedea mucuri de tigara, pachete si sticle
aruncate. Este peste puterile mele sa tolerez o astfel de stare de
lucruri. Nu pot permite sa se intample o nenorocire, Doamne fereste, si
numai dupa aceea sa ne muscam coatele. Chiar daca acesti elevi au 19-20
de ani, nu se permite ca ei sa nu respecte regulamentul. O institutie de
invatamant trebuie sa ramana institutie de invatamant intotdeauna,
indiferent de probleme sau de mofturile cuiva”, spune doamna directoare
Lucia Mihailov, care lucreaza in fruntea acestui liceu de doar 3,5 luni.
Altfel, dupa vizita facuta la liceu nu mi s-a creat impresia ca doamna
director este tentata sa „fure” din libertatea elevilor, dimpotriva –
administratia institutiei se straduieste, in masura posibilitatilor, sa
le creeze conditii bune (dupa cum a recunoscut doamna Mihailov, timp de
35 de ani, cat a muncit la SM nr.7, nu a schimbat atata sticla de geam
cum a facut-o in aceasta scurta perioada), chiar si sa „inchida ochii”
la unele nazdravanii ale celor din clasele superioare. Ce se intampla,
totusi? Poate este vorba de niste pretentii mai mult sau mai putin
exagerate ale liceenilor – „am intarziat doar doua minute, dar nu mi se
permite sa frecventez lectiile”, „nu putem merge la piata pentru a ne
procura o chifla sau altceva de mancare, unii dintre noi sufera de
diabet si au nevoie de o alimentatie mai speciala”, „in timpul lectiilor
nu ni se permite sa mergem la veceu”, „cand se fuma afara, nu era atata
fum de tigara”, „in ospatarie nu se respecta intocmai regulile sanitare,
bunaoara paharele de unica folosinta sunt spalate si utilizate din nou”,
„veceul baietilor este deschis si intra cine vrea si cand vrea”? Sau,
poate, este vorba de un banal conflict dintre generatii? Pana la urma,
inteleg nedumerirea cititorilor „de factura veche”, care nici nu-si
imagineaza ca pe timpul lor cineva putea inainta astfel de pretentii.
Inteleg, insa, si liceenii care traiesc intr-o alta perioada istorica si
care doresc sa profite din plin de posibilitatile democratiei. Problema
este alta – nu intotdeauna pretentiile noastre corespund realitatilor
zilei si nu intotdeauna au acoperire materiala si morala. Este bine ca
dorim sa traim ca in Europa sau America, dar este rau ca facem prea
putin pentru a avea dreptul moral sa beneficiem de oportunitatile
ravnite. De altfel, iluziile gen “in Occident totul este simplu si
elevii „fac ce vor” nu au nimic comun cu realitatea. In SUA sau, cel
putin, in statul IOWA pe care am avut fericita ocazie sa-l vizitez, de
exemplu, teritoriul scolii este inchis pentru vizitatori, intarzierile
sunt inadmisibile, lipsurile nemotivate sunt ridicare la rang de „stare
exceptionala”, iar despre fumat nici nu se vorbeste…
In loc de concluzie. Vreau sa cred ca scrisoarea liceenilor a avut
efect, or, aceasta este cel mai important. Cel putin, intalnirea dintre
cele doua parti „conflictuale” a decurs intr-o atmosfera de intelegere
si respect reciproc, fiecare si-a expus nestingherit pasul si
argumentele. S-a decis ca accesul in cladire va fi liber, dar
respectarea Regulamentului de ordine interna ramane in vigoare si nimeni
nu are dreptul sa-l incalce. Ce-i drept, din partea liceenilor n-am
auzit nici o promisiune, dar mai exista speranta ca acestia (fie si in
virtutea varstei pe care o au) au inteles ca nu au dreptate intotdeauna
si ca nu este cazul sa-si faca sie si celor din jur probleme in plus…
Apropo
Maria GOLUB, inspector la Directia raionala invatamant: Sincer
vorbind, nu inteleg aceasta atitudine a elevilor. Ar trebui sa se
inteleaga ca studiile liceale in Republica Moldova nu sunt obligatorii,
lucru valabil si pentru cei de la liceul „A.S.Puskin”. Daca ai acceptat
Regulamentul scolii fi-i bun si vina la timp la lectii, nu lipsi fara
motiv, nu fuma in incinta si in afara institutiei s.a.m.d. Actiunile
administratiei liceului nu contravin prevederilor Regulamentului de
functionare care sunt cunoscute si aprobate de fiecare elev si, cu atat
mai mult, nu pot fi calificate ca un atentat la drepturile si
libertatile liceenilor. Acestia din urma au venit la liceu pentru a face
carte, iar studiile sunt un proces la care participa nu numai pedagogul,
dar si maria sa elevul. In multe cazuri, insa, se creeaza impresia ca
stiinta de carte, respectarea regulilor sunt necesare numai pedagogului,
iar elevul isi poate permite ignorarea lor…
Lilia ORLOVA, director adjunct al Liceului „A.S.Puskin”: Liceenii
nu au dreptate cand afirma ca trebuie sa mearga la piata pentru a
procura o chifla sau altceva. In incinta liceului lucreaza un chiosc cu
recuzite scolare, ospatarie, avem asistenta medicala. Poate ca aceasta
„infrastructura” nu satisface doleantele tuturor, dar asta e. In afara
de aceasta, orice iesire de pe teritoriul scolii poate sa se soldeze cu
probleme adaugatoare sau chiar, Doamne fereste, cu vreo nenorocire.
Problema consta in faptul ca cladirea liceului este inconjurata de mai
multe institutii comerciale, iar drumurile din apropiere sunt foarte
aglomerate. Ne-am adresat, in repetate randuri, politiei rutiere cu
rugamintea sa instaleze semne rutiere corespunzatoare, dar nimeni nu se
grabeste sa ia masuri…
NNN
Bujarauca are apa!
Vadim Sterbate
Dupa mai bine de 9 ani de asteptare, sorocenii din cartierul Bujarauca,
in special de pe ulitele adiacente cu strada Carpenco, sunt
aprovizionati centralizat cu apa. Daca pana acum ei strabateau de cateva
ori pe zi drumul pana la cea mai apropiata fantana, astazi lichidul
pretios vine in casa fiecaruia. Locuitorii acestui sector sunt in mare
parte multumiti de faptul ca Primaria nu i-a uitat. Victor Sau, impreuna
cu echipa sa, a fost la fata locului sa verifice lucrul angajatilor
Directiei apeduct si canalizare Soroca si a ramas satisfacut de
rezultate. Consilierul orasenesc Nicolae Bulat este optimist si crede ca
readucerea apei la Bujarauca este doar inceputul schimbarii pe care o
face noua administratie a urbei. Si sectiile Spitalului raional Soroca
vor beneficia in curand de apa potabila, acest lucru este imbucurator
atat pentru personalul medical, cat si pentru pacienti.
NNN
Problemele sinistratilor sunt partial rezolvate
Vadim Sterbate
Fostii locatari ai blocului de pe str. Stefan cel Mare, 117 au avut in
aceasta saptamana o intalnire cu Victor Sau, primarul orasului, Sergiu
Tatarov, viceministrul Administratiei Publice Locale, si Nicolae
Concescu, seful Directiei teritoriale control administrativ, in cadrul
careia au fost informati despre distribuirea surselor financiare
acumulate pe contul lor. Pana acum pe cont au fost depozitati 3 602 500
lei, transferati de oamenii de buna credinta in cadrul Telemaratonului
si ulterior acestuia. Elena Focsa, viceprimarul orasului, i-a informat
pe cei prezenti despre modalitatea de distribuire a surselor. O parte
din bani a fost transferata pentru benzina folosita la inlaturarea
consecintelor avariei, cazarea sinistratilor, conectarea telefoanelor si
compensarea pierderilor materiale ale sinistratilor din cea de a doua
scara. Suma ramasa va fi distribuita persoanelor in dependenta de
apartamentul pe care l-a avut fiecare familie. Sinistratii au tinut sa
multumeasca pentru sprijinul acordat administratiei centrale, raionale,
orasenesti si tuturor persoanelor care au contribuit dupa posibilitati
si nu au fost indiferenti de soarta lor. Un „multumesc” aparte i-a fost
adresat specialistului Primariei Vladimir Caldare, care zilnic a fost
alaturi de ei. Durerea comuna i-a legat pe sinistrati, care sunt deja o
mare familie, iar tragedia produsa la 27 octombrie a mai confirmat inca
o data maxima - omul bun la nevoie se cunoaste.
NNN
Investigatii
In Republica Moldova, copii de 13 ani merg in clasa I-a
Cine va fi responsabil de generatia de analfabeti ai secolului XXI?
(II)
Natalia Porubin,
Centrul de Investigatii Jurnalistice
www.investigatii.md
 Cartile
si ziarele sunt bune numai pentru rasucit tigari... Virgiliu si Victor,
doi gemeni de 14 ani din raionul Soroca, au abandonat scoala inainte de
a prinde gustul invataturii si a invata a citi. Fac haz de sora lor
geamana, care, spre deosebire de ei, se tine de carte. Parintii lor s-au
infratit de mai multi ani cu paharul si nu au un loc stabil de lucru. Ca
sa se intretina, cei doi adolescenti muncesc cu ziua pe la consatenii
mai instariti. Vara pasc vitele satului sau prasesc, iar toamna aduna
roada si sapa gradinile. Fratii sunt foarte solicitati si nu accepta
chiar orice oferta. Iarna le vine mai greu cu de-ale gurii pentru ca nu
prea au de lucru. Cartile si ziarele le servesc numai la rasucit tigari.
Visul lor cel mai mare este sa poata agonisi niste bani ca sa plece in
Ucraina, acolo unde muncesc de cativa ani fratii lor mai mari, care la
fel au fost nevoiti sa se desparta de carte inca din clasele primare.
Victor si Virgiliu sunt o mare bataie de cap pentru autoritatile din
raion, pentru ca intra in statistica de abandon scolar. Primaria isi
aminteste de ei, mai ales in prag de an scolar, cand ii cheama pe
parinti „la covor” si incearca sa-i convinga ca scoala este un lucru
necesar fiecarui copil. Ca sa justifice ajutorul dat de primarie
familiei, anii trecuti Virgiliu si Victor mai treceau pe la scoala in
primele zile de septembrie, dupa care uitau de ea inca pentru un an.
Unii copii sunt dusi la scoala cu politia. In raionul Cahul erau
inregistrati la inceputul acestui an de studii 51 de copii nescolarizati.
Unii dintre acestia nu venisera la scoala pentru ca mai aveau de lucru
pe camp, alaturi de parinti, iar altii pentru ca nu aveau cu ce se
imbraca. Statistica era completata si de copiii plecati pentru perioada
de vara la parintii lor care muncesc peste hotare. Acum, in raion sunt
inregistrate trei cazuri de nescolarizare si 13 cazuri de abandon scolar.
Specialistii Directiei de invatamant din Cahul ne-au spus ca si-au
imbunatatit statisticile si datorita ajutorului oferit de politie.
Oamenii legii impreuna cu reprezentantii comisiei pentru minori au mers
in fiecare familie cu restante la capitolul scolarizare si i-au convins
ori chiar silit pe parinti sa-si dea copiii la scoala. „In cazurile in
care parintii se aratau a fi neintelegatori si refuzau sa-si dea copiii
la invatatura, am fost nevoiti sa le citim legislatia si sa-i prevenim
ca ar putea fi amendati. Totusi, penalizarile financiare nu sunt cea mai
buna practica, tinand cont de faptul ca cei mai multi copii
nescolarizati provin din familiile sarace”, spune Ludmila Drucinschi,
specialist la Directia de invatamant din raionul Cahul.
De multe ori, frica de penalizare financiara ii sperie pe parinti si
acestia isi dau in final copiii la scoala. Exista insa si exceptii. Unul
dintre cazurile de nescolarizare din raionul Cahul este cel al lui Artur,
un baiat de 15 ani. El nu a mers niciodata la scoala pentru ca mama sa
este categoric impotriva invataturii. Desi a fost chemata de mai multe
ori la comisia raionala pentru minori, mama baiatului continua sa se
opuna scolarizarii. Femeia spune ca nimeni n-o poate convinge sa-si dea
copilul la carte si ca, impunand acest lucru, autoritatile, de fapt, „incalca
drepturile copilului”. Primaria si administratia scolii sunt obligate
prin lege sa ceara scolarizarea copilului pana cand acesta implineste 16
ani, adica, in cazul lui Artur, inca un an de zile. Dupa implinirea
acestei varste scolarizarea este lasata la discretia familiei. Tot in
Cahul, un alt baiat, Oleg, a renuntat la studii pentru ca trebuie sa
munceasca ca sa se intretina. El locuieste de mai multi ani de unul
singur in casa parintilor sai. Parintii l-au abandonat dupa ce au
divortat si s-au recasatorit in diferite raioane ale republicii.
Directorul scolii l-a chemat la lectii, dar baiatul nu calca pragul
scolii pentru ca se stinghereste sa invete alaturi de colegii care sunt
cu multi ani mai mici decat el.
In clasa I-a – la inchisoare. Zeci de adolescenti din tara noastra ajung
sa invete alfabetul la... inchisoare. In randurile copiilor in conflict
cu legea procentul celor care nu au stat nici o zi pe bancile scolii
depaseste cifra de 10%, ne-a relatat Igor Cepraga, sef-interimar de
directie la Departamentul institutii penitenciare. Atata timp cat se
afla in detentie preventiva minorii nu frecventeaza scoala. Dupa
pronuntarea sentintei, baietii condamnati sunt transferati la
penitenciarul de la Lipcani, unde pot sa termine clasele gimnaziale.
Fetele condamnate sunt transferate la penitenciarul de femei de la
Rusca, unde nu au posibilitatea sa continue scoala. Administratia
inchisorii de la Rusca spune ca numarul fetelor condamnate este mult mai
mic in comparatie cu cel al baietilor si de aceea nu-si permite luxul sa
deschida scoala si sa angajeze profesori pentru detinutele analfabete.
Desi majoritatea baietilor care nimeresc la penitenciarul din Lipcani au
depasit demult varsta elevilor din clasele primare, acum doi ani aici a
fost deschisa in premiera clasa I. Aici invatacei sunt tineri de 13-15
ani. In primul an de scoala ei invata a scrie si a citi, dupa care trec
direct in clasele gimnaziale deschise in cadrul penitenciarului. Anual,
„de serviciile de alfabetizare” beneficiaza circa 15-20 de detinuti de
la Lipcani, ne-a spus Igor Cepraga. Dupa un an de studii in clasa I, ei
sunt transferati direct in clasa a VII-a. Absolventii clasei a IX-a
sustin o testare, la fel ca toti elevii din institutiile preuniversitare
din republica. Incolo se deplaseaza chiar si asistenti de la Ministerul
Educatiei si Tineretului. Diploma pe care o primesc le permite sa obtina
o profesie la o scoala profesionala sau sa-si continue studiile. Cei
care sunt mai sarguinciosi pot iesi la libertate cu o profesie: pe
teritoriul penitenciarului exista o scoala profesionala unde detinutii
pot obtine meseria de lemnar sau lacatus.
Saracia si neglijenta parintilor ii fac pe copii sa renunte la scoala.
Desi, potrivit datelor oficiale, numarul copiilor nescolarizati si a
celor care abandoneaza scoala nu este atat de mare ca acum 10 ani,
autoritatile in domeniul invatamantului n-au reusit sa-i aduca in banci
pe toti copiii de varsta scolara. Potrivit informatiilor oferite de
Ministerul Educatiei si Tineretului, in acest an de studii in Republica
Moldova sunt inregistrati 28 de copii nescolarizati. Cat priveste
statistica privitoare la copiii care abandoneaza scoala, specialistii de
la minister ne-au spus ca nu au sistematizat inca aceste date. Anual, in
Republica Moldova, sute de copii se lasa de studii, ratand sansa de a
deveni oameni cu carte. Pe fundalul saraciei tot mai pronuntate, dar si
a unei legislatii permisive, prea blande cu parintii care nu-si dau
copiii la scoala, fenomenul abandonului scolar infloreste in Moldova. La
inceputul fiecarui an scolar, Ministerul Educatiei si Tineretului
prezinta datele cu privire la copiii care nu frecventeaza scoala.
„Analizele ministerului arata ca acestia sunt copii ai caror parinti
sunt plecati peste hotare, copii din familii vulnerabile, parintii
carora nu le pot asigura strictul necesar pentru frecventarea scolii,
deoarece sunt saraci sau alcoolici”, a declarat Ala Nichitcenco, sef
adjunct de directie la Ministerul Educatiei si Tineretului, precizand ca
„fenomenul abandonului scolar are un caracter sezonier si ia amploare
odata cu racirea vremii”. Asta inseamna ca unii copii merg la scoala
numai toamna si primavara, dar iarna stau acasa – pe cuptor, pentru ca
nu au haine si imbracaminte. Riscul abandonului scolar este mare si in
cazul copiilor nevoiti sa mearga la scoala in localitatile vecine.
Potrivit unui studiu al Ministerului Educatiei si Tineretului, circa 10
mii de copii fac zilnic naveta in alte localitati pentru ca in satele in
care locuiesc nu exista scoli. Aceste categorii de copii renunta, de
regula, la scoala pe timp de iarna si reiau invatatura abia dupa ce se
desprimavareaza. In final, si ei pot completa randurile copiilor care
abandoneaza scoala. Exista si cazuri in care copiii sunt impusi sa
renunte la scoala de parintii lor, care cred ca invatatura e o pierdere
de timp. „Decat sa se duca la scoala, mai bine ar merge cu taica-su la
pascut oile sau ar merge cu mine la prasit si ar castiga niste bani” –
astfel de argumente ne-au prezentat mai multi parintii care se opun ca
odraslele lor sa invete carte. Legislatia in domeniul invatamantului
prevede penalizarea parintilor care nu-si dau copiii la scoala. Teoretic
acestia pot fi amendati sau chiar decazuti din drepturile parintesti.
Practic insa acest lucru nu se intampla pentru ca, de regula, familiile
sunt foarte sarace, iar privarea de drepturi parintesti ar insemna o
noua problema pentru autoritati. Specialistii Ministerului Educatiei si
Tineretului nu ne-au putut spune, insa, daca aceste prevederi au fost
puse in aplicare cel putin o data. De problema scolarizarii sunt
responsabile in egala masura mai multe structuri – 1) la nivel national,
Ministerul Educatiei si Tineretului, care monitorizeaza situatia,
elaboreaza politici si creeaza conditii astfel incat fiecarui copil sa-i
fie asigurat dreptul la carte; 2) la nivel local, Directiile raionale de
invatamant, primariile, asistentii sociali, administratiile scolare,
comisiile pentru minori care monitorizeaza situatia fiecarei
familii/copil si intervin eficient ca in final copiii sa invete la
scoala.
Cum se intampla insa ca in secolul XXI avem sute de copii/adolescenti
care nu merg la scoala, nu pot citi si nici scrie? De ce Guvernul
elaboreaza strategii de computerizare a scolilor, dar nu le asigura
multor copii dreptul la carte? De ce nu ar aduce inainte de toate
fiecare copil in scoala si abia dupa asta in fiecare scoala cate un
calculator? Cine va fi responsabil de generatia de analfabeti care
creste astazi in Moldova?
La inceputul
paginii... |
