|
|
 |
NNN
Tableta de vineri
ALBUL INCEPE SI … PIERDE
Victor
COBASNEANU
 Daca
e sa credem unor surse de informatie din capitala, atasate mai mult sau
mai putin deschis partidului de guvernamant si liderului ei, pe cat de
carismatic, pe atat de respingator, apoi viata politica de pe malul
Bacului (or, cine din maharii din Chisinau mai considera ca exista o
astfel de viata si prin provincie si ca mai este suflare apta sa
gandeasca si sa analizeze si pe la periferie?) se invarte in jurul a doi
oameni – unul desenat in alb-rosu, lustruit si slefuit pana la refuz, si
altul tavalit prin noroi si blestemat de toate relele. Primul se numeste
Vladimir Voronin, iar pe cel de-al doilea il cheama Dorin Chirtoaca.
Daca cineva priveste pentru prima data Moldova-1 sau, Doamne fereste,
NIT-ul, are toate motivele sa creada ca primul este intruchiparea
intelepciunii, mesagerul pacii, exponentul in carne si oase a
crestinismului si speranta de maine a acestui neam si acestei tari, iar
cel de-al doilea este raul pe pamant, criminal de stat, terminator de „Termocoame”
si cel mai mare dusman al politiei municipale. Prezentatorii si unii
invitati de la cele doua posturi de televiziune se dau peste cap, se
inabusa de emotii, isi dau frau liber imaginatiei, isi schimonosesc
fetele cu un singur scop – sa nu mai lase loc pentru dubii si sa ne
demonstreze tuturor cat bine ne vrea presedintele si cat de rau este
primarul general. Si pentru ca tabloul sa fie intregit, si stelele ii
priesc unuia si il pun la pamant pe altul: cand presedintele uimeste o
lume intreaga cu succesele obtinute de republica pe care o gestioneaza
si pe care o prezinta drept exemplu de urmat (vezi cazul Munchen, care
este unul emblematic si nu mai are nevoie de comentarii adaugatoare) sau
ne lasa cu gura cascata, jongland cu niste notiuni absolut improprii
limbii de lemn (Doamne, ce salt spectaculos a mai facut societatea
moldoveneasca – de la globul si circumferinta lui Motpan, indicul lui
Ostapciuc pana la euromodernizarea lui Voronin!), primarul general iese
dintr-o belea si intra in alta – daca nu-i Termocom-ul, cad peretii
caselor, daca se linisteste politia municipala, iese din functie reteaua
de termoficare, daca s-au astamparat refugiatii, consilierii isi maresc
nejustificat indemnizatiile… Paradoxul cel mare este, insa, altul – in
pofida tuturor celor ce se intampla, ratingul „albului” scade, iar cel
al „negrului” creste.
Ce-i drept, in ultima vreme a mai iesit la rampa o persoana care, in mod
normal si intr-o tara declarata de Constitutie parlamentara, si pana
acum trebuia sa fie cap de afis. Se zvoneste ca Marian Lupu si-a dat
seama, chipurile, ca a gresit adresa si ca nu Partidul Comunistilor ii
poate asigura un viitor politic. Cam tarzie, mi se pare, aceasta
desteptare, daca nu chiar fara nici un sens. Locul vacant de lider
national al opozitiei a fost ocupat de altii si nu cred ca acestia sa se
dea intr-o parte de dragul omului care a demonstrat ca-i este straina
verticalitatea si ca un loc caldut, intr-o functie inalta, este mai
important decat principialitatea si, de ce nu, bunul simt. Trenul
politic a plecat din gara fara Lupu, or, acestuia ii ramane doar sa
priveasca in zare. Ba mai mult – spicherul este intr-o situatie mai mult
decat de neinvidiat: pe de-o parte, nu are „nas” sa pretinda la ceva
atentie din partea vre-unui partid de opozitie, iar pe de alta parte,
stricarea relatiilor cu comunistii ar insemna o banala tradare a celor
care te-au instaurat in functie. Fara indoiala, numai in pielea lui Lupu
sa nu fii, dar nu face sa-i plangem de mila – intotdeauna a fost
imposibil sa stai cu fundul in doua barci. Adica, ceea ce a cautat -
aceea a gasit…
NNN
Scrisori cu comentariu
ARMATA NATIONALA NU ARE NEVOIE DE… NECARTURARI
Stimata redactie! Am citit in unul din ultimele numere ale „OdN” ca in
Armata Nationala au fost incorporati si tineri care nu au macar studii
gimnaziale. La inceputul mileniului III, in plina campanie de aderare a
Republicii Moldova la Uniunea Europeana, mi se pare paradoxal si rusinos
acest fapt. Am si eu un fiu, care doreste sa devina carabinier, dar ce
ar putea el lua bun de la colegi cu o astfel de pregatire generala? Se
mai zice ca multi doresc sa plece la armata pentru a scapa de grijile
cotidiene, dar nu cred ca acesta este un motiv si un factor care poate
sa ne bucure…As mai vrea sa stiu daca printre cei fara de studii sunt si
soroceni de-ai nostri. Cu respect,
Mihail Sacara, or.Soroca
Draga redactie! Am un fiu, care urmeaza sa fie incorporat in armata, dar
pentru familia noastra aceasta ar insemna o adevarata catastrofa.
Problema consta in faptul ca sotul a plecat peste hotare la munca si,
dupa cum se obisnuieste in ultima vreme, s-a pierdut, iar unicul membru
al familiei care aduce un ban in casa este fiul. Eu stau acasa cu fetita
bolnava si daca pleaca fiul la armata nu o sa avem nici un sprijin.
Spuneti, va rog, in care cazuri sunt scutiti tinerii de incorporare? Va
multumesc anticipat.
Eleonora O., satul Rublenita
Victor COBASNEANU
 Aceasta
informatie, chiar daca vizeaza doar o unitate militara din orasul Balti,
a starnit interes si incertitudini printre cititori. Unii au inteles ca
este vorba de soroceni de-ai nostri si…au batut alarma. Nu exista sau
aproape nu exista motive de ingrijorare or, Centru Militar Soroca este
printre cele fruntase in republica si nu putea sa-si permita „luxul” de
a incorpora in armata pe oricine. „Nu tin minte ca in ultimii ani
Centrul nostru sa fi incorporat tineri care nu au, cel putin, studii
gimnaziale. Desi in lege nu se stipuleaza ce studii trebuie sa aiba
viitorul ostas, noi ne dam bine seama ca Armata Nationala are nevoie de
tineri instruiti”, spune comandantul Centrului Militar Soroca,
locotenent-colonelul Alexei Gorpin. Altfel, Centrul de la Soroca nici nu
ar avea motive de a recruta „pe cine pica”. Planul de recrutare pentru
primavara anului 2007 a fost indeplinit cu 104 procente – din cei 100 de
tineri incorporati 11 au absolvit colegiul, 14 au studii medii sau au
sustinut bacalaureatul, 13 au absolvit scoli profesionale polivalente,
62 au absolvit gimnaziul. Si mai bine au stat lucrurile in perioada de
incorporare din toamna, planul (96 de tineri), fiind indeplinit cu 116
procente. Dintre acestia 13 au absolvit colegiul, 23 au studii medii sau
au sustinut bacalaureatul, 17 sunt absolventi ai scolilor polivalente,
iar restul 58 au absolvit gimnaziul. Primariile care si-au adus aportul
la completarea randurilor Armatei Nationale sunt Dubna, Darcauti,
Hristici, Ocolina, Stoicani, Volovita, Vadeni, iar la polul negativ, cu
nici un tanar recrutat se situeaza primariile Bulboci, Iarova, Parcani,
Racovat, Visoca…
De altfel, faptul ca Centrul Militar Soroca este printre cele mai bune
nu inseamna ca nu sunt si prin partile noastre potentiali ostasi
deficitari la capitolul ”stiinta de carte”. Avem, cu parere de rau,
chiar multi tineri cu doar 2-3 clase primare. Dupa cum ne-a relatat
domnul comandant Gorpin, numai in orasul Soroca avem 106 tineri de
varsta de incorporare care au absolvit, cu chiu-cu vai, 2-3 clase. Nu
stau mai bine lucrurile si in localitatile rurale, iar „intaietatea”o
detine primaria Tatarauca Veche cu 33 de astfel de recruti, dupa care
urmeaza primariile Racovat – 28 persoane, Darcauti – 21 persoane,
Badiceni – 14 persoane, Septelici – 19 persoane, Vadeni – 13 persoane,
Parlita – 11 persoane, Cainarii Vechi – 7 persoane. De exemplu, din 369
de recruti (din numarul total de 750 care urmeaza sa fie luati la
evidenta militara in anul 2008), nascuti in anul 1992, 27 de tineri au
absolvit doar opt clase sau chiar mai putin. Ba mai mult, rar, dar se
intalnesc tineri complet analfabeti!... O alta problema grava cu care se
confrunta tinerii nostri viitori ostasi este starea sanatatii. Nu este
un secret faptul ca multi recruti nu corespund „standardelor” unui
aparator al Patriei. Dupa cum ne-a marturisit domnul comandant,
maladiile cele mai des intalnite la recruti sunt bolile infectioase, in
speta hepatitele, malnutritia, bolile nervoase si chiar bolile psihice.
Este si acesta un motiv in plus pentru parinti, dar si pentru societate
in ansamblu, de a se gandi la faptul de ce fel de aparatori ai tarii
avem nevoie.
Referitor la cea de-a doua scrisoare lucrurile sunt clare si nu necesita
discutii sau interpretari. „Au dreptul la amanarea recrutarii persoanele
care isi fac studiile, indiferent la institutia de invatamant si la
forma de invatamant; persoanele in familia carora ambii parinti sau unul
din parinti sunt invalizi de gradul I sau II si care nu au alt
intretinator; persoanele care au la intretinere unul sau mai multi copii
in varsta de pana la 8 ani”, ne-a comunicat domnul Alexei Gorpin. La
cele spuse de domnul comandant ar fi de adaugat doar faptul ca nu
rareori tinerii, iar in unele cazuri parintii lor, se adreseaza la
Centrul Militar cu rugamintea de a fi incorporati. Este si aceasta un
motiv de a da peste cap mitul cum ca tinerii nostri nu doresc sa daca
armata…
 Ce
spun tinerii despre serviciul militar?
Alexandru Draganov:
- Am auzit ca conditiile in armata sunt bune. Poate, daca m-ar chema,
m-as duce la armata, dar cred ca nu ma voi ispravi or, nu am pregatirea
necesara pentru armata, dar nici sanatatea nu-mi prea permite. Sincer
vorbind, nu ard de dorinta ca sa plec, dar daca ma vor inrola...
Iurie Basarab:
- Am venit la Centrul Militar pentru a trece controlul medical, care
este obligatoriu pentru toti. Nu prea vreau la armata, ma voi duce doar
daca voi fi obligat s-o fac. Daca o sa ma duc, pana la urma, sper ca
totul o sa fie bine. Sa fi fost optional, as fi ramas acasa.
Dumitru Mitu:
- Nu vreau sa plec la armata, fiindca acum nu mai este la moda. Dupa cum
imi dau eu bine seama, vreo jumatate din baieti ar dori sa faca armata,
iar alta jumatate - nu. Eu fac parte din ultima categorie.
Vladimir Nagirneac:
- Nu doresc sa plec la armata, dar controlul medical este obligatoriu.
Nu-mi place armata moldoveneasca - crede cineva ca ea este buna? Sa fi
fost o armata ca pe timpuri, cum imi povestea bunelul, sigur ca as fi
plecat.
NNN
Masa Rotunda a ONG „Pro Cultura”
PROBLEMELE EDUCATIEI MODERNE IN PROVINCIE
Nina Neculce
Interminabila perioada de tranzitie ne pune in fata adevarului ca
educatia tinerei generatii trece printr-o serioasa perioada de criza.
Iar relele fundamentale nu trebuie sa le cautam doar in scoala, ci,
intai de toate, in familie – au spus participantii la masa rotunda, care
l-au avut in rol de moderator pe presedintele ONG „Pro Cultura”, Ignat
Berbeci. Discutiile au oscilat intre educatie si programele scolare,
intre mijloacele didactice infime si lipsa acuta de cadre didactice. Au
participat: Sergiu Ganga, liceul „C. Stere”, Eugenia Botnari, gradinita
nr.17, Viorica Fortuna, gimnaziul nr. 1, Mihai Prodaniuc, comisar
adjunct de politie, Ana Costin, Biroul minori si moravuri, Nicolae Bulat,
Muzeul de istorie si etnografie, Inga Revenco, colegiul „Prometeu”,
Lucia Mihailov, liceul „A.S.Puskin”, Eugenia Turcan, Directia invatamant,
Valentin Golubciuc, colegiul „Mihai Eminescu”.
„Omul devine om datorita educatiei”
Valentin Golubciuc: Calitatea vietii va creste, daca scoala va educa si
stimula asa dimensiuni importante ca inteligenta, creativitatea, va
forma o tinuta moral-civica inalta. Cu parere de rau, mai ramanem
restantieri la acest capitol. Daca vorbim despre educatia moderna - e o
chestiune actuala. Sa spunem lucrurilor pe nume. In fiecare an scoala
„produce” absolventi cu care societatea nu are ce face. Sunt tineri care
nu numai ca nu au acumulat cunostinte, dar mai sunt lipsiti si de
educatie. Anume ei devin vagabonzii si infractorii cu care are de furca
politia. Dar ce este educatia? Educatia are ca scop formarea
personalitatii. Or, omul devine om datorita educatiei, iar baza
educatiei se pune in primii ani de viata ai copilului, rolul parintilor
si al caminului familial fiind determinant pentru varsta copilariei si a
adolescentei. Un rol care isi pierde sensul in aceste timpuri pe care le
traversam. Si daca vorbim de problemele educatiei moderne in provincie,
apoi nu trebuie sa uitam ca e necesara intoarcerea la radacini, la
pedagogia populara. La acea pedagogie bine aplicata de Ion Creanga cu
toate elementele ei de arta si cultura. Caci nu poti realiza succese in
educatie, daca inlaturi elementele de cultura. S-apoi un orizont larg
cultural se poate forma doar fiind bine informat despre marile valori
nationale si traditionale, despre marile valori ale omenirii. Marx e
citat in toate sistemele. „Intr-o lume in care totul se clatina, avem
nevoie de un reazem”. Daca n-ai nici un sprijin, esti dezradacinat.
„Acum copiii nu au un scop, nu stiu pentru ce traiesc”
Lucia Mihailov: Citesc foarte mult despre tarile inalt dezvoltate -
Germania, Marea Britanie, Japonia. Despre Japonia chiar mai mult. Da, a
fost o tara inapoiata. Dar japonezii au pus accent pe educatie si, in
primul rand, pe educatia in familie, pe urma – educatia in invatamant si
apoi la locul de munca. Japonezii majoreaza salariul numai in cazul cand
ai mai facut niste cursuri, cand ai anumite performante. Dar la noi ce
se intampla? Familia ca pilon principal al societatii nu mai exista.
Provincia e cu totul alta. Nu mai sunt satele noastre de candva cu buna
crestere si educatia de acasa. Sa luam, de exemplu, satele Vasilcau si
Racovat, dar si alte sate, unde majoritatea parintilor sunt plecati. Si
raman copiii cum raman. Daca mai sunt buneii, e bine. Dar, de cele mai
multe ori, sunt lasati cu alte rude, cu vecinii sau, si mai grav, de
capul lor. Si atunci cine ii indrumeaza pe acesti copii, de unde iau ei
exemplu in educatie? Acesti copii, primind bani de la parintii lor, nu
mai urmaresc nici un scop in viata, nu au nici un ideal. De fapt, si
copiii saraci nu mai stiu pentru ce trebuie sa invete. Deoarece stiu ca
peste tot studiile sunt cu plata, iar parintii lor nu au bani. Tinerii
stiu deja ca cu tot cu studii nu-ti poti gasi un loc de munca. De aceea
nu ne ajung profesori in scoala, pentru ca tinerii nu se grabesc sa
aleaga profesia de pedagog. Si chiar daca si fac studii in pedagogie, nu
se mai intorc in scoala. Nu-i aranjeaza salariile mici, salile de clasa
neincalzite. In acest an in raion au fost solicitati 27 de profesori. Au
venit numai 9. Astfel, cadrele din invatamant sunt imbatranite. Si daca
n-o sa vina tineri in invatamant, nu o sa aiba cine sa faca educatie in
scoli. Si atunci despre ce calitate a instruirii si educatiei putem
vorbi? Dar calitate n-o sa fie, daca in scoli n-o sa vina tineri
specialisti ca sa LE DAM INDRUMARILE NOASTRE, sa le transmitem ceea ce
mai stim noi. Deci, educatia care se face acum in scoala se termina de
cum inchidem usa cabinetului sau poarta scolii. Mai departe majoritatea
elevilor sunt aruncati in toata mizeria acestei societati. Cei 7 ani de
acasa demult nu-i mai avem. N-are cine sa li-i dea copiilor. De aceea
elevul poate sa injure profesorul, poate sa faca ce vrea. Cat despre
pedagogia populara. Eu demult fac cu elevii pedagogie populara. Dar asta
pentru dansii e ca o joaca.
„Studiile superioare si invatamantul in general s-au comercializat”
Sergiu Ganga: Daca noi am fost educati, de unde au aparut copii rai?...
Problemele educatiei vin si din comercializarea invatamantului,
comercializarea studiilor superioare. Atata timp cat invatamantul va fi
comercializat, nu vom avea nici calitate. In 1991, cand iesisem din URSS,
aveam in republica 9 institutii superioare de invatamant. Acum avem 52
de institutii superioare. Spuneti-mi, va rog, in 2-3 ani de unde s-au
luat atatea cadre capabile sa pregateasca buni specialisti? Si atunci
despre ce calitate putem vorbi? Procesul de la Bolonia. Astea-s prostii
care convin cuiva. 75% din toti subiectii sunt pe contracte. Nu mai sunt
examene de admitere, care sa faca o preselectie a celor mai buni. Fac
studii cei care au bani. Copiii dotati, dar saraci - raman, nu pot merge
la studii. S-apoi, stim noi ce inseamna examen de bacalaureat la noi.
Inseamna un grup de profesori care fac testele. Alt grup le rezolva, iar
copiii le copiaza. Pana n-o sa facem carte cu adevarat, n-o sa organizam
BAC-ul asa cum trebuie, n-o sa avem specialisti buni. In Romania, daca
75% au sustinut bacalaureatul, vine comisia sa vada cum de asa bine au
sustinut. La noi sustin toti 100% si toti sunt multumiti. Iar formarea
liceelor la sate este un absurd. Prin felul cum instruim si educam acum
elevii, ii facem sa ramana profani. La inceput, cand s-au deschis
liceele, a fost un program mai progresist decat ceea ce a ramas acum.
Liceenii studiau economia, psihologia, logica. Acum toate aceste obiecte
s-au scos. E importanta si educatia in familie, dar si studierea
obiectelor utile fac educatie. Sa-l intrebam pe un tanar ce inseamna
dobanda, credit, profit - n-o sa raspunda. Lucruri pe care ar trebui sa
le cunoasca acum, cand suntem in economia de piata. El va merge la banca
si trebuie sa se orienteze, sa stie ce-i aceea „cerere”, ce-i „oferta”,
„rata dobanzii”. Si noi astea in scoala nu le dam. In schimb, le dam
matematica o gramada. Le batem capul cu lucruri inutile. Invatamantul
nostru, atat preunuversitar, cat si universitar, este academic, orientat
pentru a pregati oameni de stiinta, teoreticieni. Dar noi trebuie sa
pregatim practicieni. Scoala trebuie sa dea numai niste notiuni de baza
si ceea ce trebuie pentru viata. Obiectul „Economia” trebuie readus
obligatoriu, sa fie readus „Deprinderi de viata”, predarea religiei. Noi
suntem foarte pasivi. Atunci cand redactia „Timpul” a fost improscata cu
oua de 20 de oameni, noi, sute, mii de profesori, am tacut. Nu am luat
atitudine. E timpul sa ne trezim si sa actionam.
„Politia culege roadele proastei educatii”
Mihai Prodaniuc: Etaloanele privind educatia cu care am crescut noi au
fost deja depasite. Eu cred ca, daca minorul ar avea buna crestere de
acasa, n-ar recurge la infractiune. Sunt de acord sa nu facem conflict
intre generatii. Dar aceste conflicte intotdeauna au existat. Tinerii
fac asa cum cred ei, au viziunea lor asupra vietii. Putem sa-i spunem de
o suta de ori ca mobilul ori Internetul e rau, tanarul, oricum, o sa se
foloseasca de ele. Cum poti sa-l opresti? Din valurile inspumate ale
acestor vremi tot mai multi infractori se ridica, tot mai multi trandavi,
care nu vor sa munceasca, dar vor sa aiba de toate si recurg la crime.
Si, in cele din urma, politia culege roadele acestei proste educatii
puse pe talger mai mult din vina parintilor plecati cum s-a mai spus,
dar si a scolii. E nevoie de psihologi si pedagogi, de buni cunoscatori
ai problemelor de educatie incepand cu gradinita. Eu cred ca problemele
educatiei au ramas aceleasi, indiferent de scurgerea timpului si de
schimbarea epocilor istorice. Doar ca e necesar sa ne patrundem de
importanta momentului si sa actionam.
„In fiecare institutie ar trebui sa fie serviciu psihologic”
Eugenia Turcanu: La educatia copilului contribuie, mai exact trebuie sa
contribuie, si familia, si scoala, si biserica. Sigur ca un rol deosebit
il are scoala. Reforma care s-a produs in invatamant era necesara,
pentru ca se simtea necesitatea stringenta pentru o educatie mai
democratica. Programa traditionala era standard, obligatorie pentru toti,
lectiile aveau etape binecunoscute, dar intr-un anume fel profesorul era
incatusat, nu putea lucra creator. Si chiar daca curiculum-ul pare mai
flexibil, permite folosirea manualelor de alternativa, e cu neputinta in
aceste conditii sa obtii rezultatele scontate. In fiecare institutie e
absolut necesar sa existe un serviciu psihologic. Mult depinde si de
diriginte. Ca sa avem o educatie de calitate, trebuie sa avem si o
asigurare materiala buna. Multe ar trebui schimbate in invatamant.
Inutile sunt aceste licee deschise acum in sate. Numarul copiilor doar e
in descrestere...
„Comportamentul in scoala - o problema arzatoare”
Inga Revenco: Vorbim de educatie. Zic la fel ca si colegii mei - daca
acest copil nu vede educatia in familie, de unde sa ia exemplu? El este
expus influentelor societatii, care este asa cum este si il formeaza de
cele mai multe ori in aspect negativ. Mama fuge, nu discuta cu copilul.
Copilul nu are comunicarea cu parintii. Iar noi ne straduim sa facem
educatie in scoala, sa facem educatie la acele ore educative
preconizate. Dar comportamentul in scoala este o problema arzatoare. Si
concluzia ramane aceeasi: daca nu este acea familie, acel nucleu care
intr-adevar i-ar da copilului cei 7 ani de acasa, n-ai de unde lua. Pe
timpuri, familia a fost o valoare, acum familiile nu mai sunt acele mici
biserici in care copiii sa prinda farmecul si frumusetile educatiei. E
nevoie de intoarcerea la radacini.
„Atata timp cat copilul se afla in scoala, ar trebui sa aiba acasa macar
unul dintre parinti”
Viorica Fortuna: La inceputul reformei din invatamant, chiar imi puneam
mari sperante in calitatea procesului instructiv-educativ. Teoretic,
accentele erau plasate pe valori personale, nationale, general-umane.
Dar guvernele vin si se duc, ministrii de asemenea, si fiecare isi pune
umarul la opera de distrugere a invatamantului. Iata chiar excluderea
obiectului „Deprinderi de viata”. Atat de bun a fost acest manual, care
ii invata pe copii atatea lucruri bune! Si copiii il studiau cu mult
interes. L-au scos, negasind altceva mai bun in loc. Eu cred ca ar
trebui de pus accentul pe introducerea unor obiecte care i-ar pregati pe
elevi pentru viata. De exemplu, la noi la gimnaziu sunt foarte multi
copii, care au ramas singuri, ambii parinti fiind plecati. Si daca unii
din ei au ramas cu bunica, sau cu o nana, ori matusa, inca e bine. Dar
sunt copii lasati de capul lor, care mai poarta de grija surioarelor sau
fratiorilor mai mici. Va dati seama cat de impovarati sunt sarmanii?! E
foarte durut acest subiect. Eu as vedea rezolvarea acestei probleme de
educatie astfel: macar unul din parinti sa fie obligat sa stea acasa
atata timp cat copilul invata la scoala.
„Cand vin elevii de la liceele din Chisinau la Cetate, se vede
educatia”
Nicolae Bulat: In calitatea mea de „parcalab” al Cetatii, am prilejul sa
urmaresc comportamentul a mii de copii. Ce-am observat? Cand intra in
Cetate elevi de la liceele „Gh. Asachi” sau „Prometeu” din Chisinau, se
observa imediat bunele maniere, atat ale profesorilor, cat si ale
elevilor. Se saluta frumos, nu uita cuvintele fermecate „va rog” si „multumesc”.
Dar vin grupuri din unele sate. Profesoara merge inainte, mancand
rasarita, copiii intra galagiosi, alearga, nu se saluta. Aici, sunt de
acord, este nevoie de introducerea unor manuale din care elevul ar
invata cum sa se comporte. Iata de ce conteaza temele din manuale,
continutul lor. Conteaza cum profesorul expune aceste teme si cum le
discuta cu elevii. Este importanta si mimica, si gesticularea
profesorului atunci cand explica o tema sau alta. Pentru ca si aici este
vorba de educatie.
„Copiii au mai multa frica de noi decat de profesor...”
Ana Costin: Zilnic ma intalnesc cu copii care sunt absolut needucati.
Vorbesc urat, necenzurat. Copii care fug de acasa, savarsesc tot felul
de infractiuni, raspund foarte obraznic profesorilor sau parintilor. De
noi, cei de la politie, ei se tem. Adica au mai multa frica de noi decat
de profesorul de la scoala. Clar ca in procesul de educatie se cere o
mare creativitate, atat din partea parintelui, cat si a pedagogului,
care la etapa actuala aproape ca lipseste. Dar ne lipseste si o politica
de stat coerenta, bine gandita in domeniul educatiei.
Cand incepe educatia?
Eugenia Botnari: Eu consider ca cea mai mare parte de vina in lipsa de
educatie revine parintilor. Bineinteles, si gradinita isi are rolul sau.
Or, cei 7 ani de acasa, despre care ati pomenit, sunt si cei 7 ani de la
gradinita. Dar daca copilul a vazut acasa uratul, sa nu credeti ca noi,
educatorii, putem tare usor sa-i corectam. Copilul aude cum tata acasa
injura. Vine la gradinita, face acelasi lucru, care se prinde repede si
de alti copii. Ori, de exemplu, noi ii invatam sa nu arunce hartia jos
atunci cand mananca o bomboana. Dar, iesind de pe poarta gradinitei, el
vede ca fratele din clasa a X-a a lui Ionel arunca jos ambalajul de la
inghetata, il vede pe cutare nene aruncand mucul de tigara jos si-si
zice atunci: de ce sa nu arunce si el hartia?! Si vreau sa va mai spun
ca acum parintii neaga educatia. Multi considera ca gradinita si scoala
sunt datoare sa le educe odraslele. Ei nu discuta cu copiii, nu citesc o
carte cu ei, nu le spun o poveste. O poveste auzita acasa acum copiii nu
stiu. Pentru ca parintii stau mai mult in fata televizorului si lasa
copiii sa-si vada singuri de joaca. Dar educatia cand incepe? Chiar in
primele zile de viata. Pentru ca stim prea bine, de multe ori parintii
raman aproape neputinciosi in a schimba comportamentul copiilor mai mari
de varsta, daca nu au inceput sa se ocupe de educatia lor inca din
frageda pruncie.
In loc de concluzie
Facand o legatura cu cele discutate la aceasta masa rotunda, mi-am
amintit de un proverb pe care il repetau foarte des parintii mei: „Ceea
ce inveti de mic nu uiti pana la batranete”. Iar in CARTEA INTELEPCIUNII
LUI IISUS citim: „Ai feciori? Invata-i pe ei sa-si inconvoaie din
pruncie grumazul lor”. Dupa cum bine ati observat din cele expuse, dar
si din viata noastra de toate zilele, putini sunt parintii care ar putea
fi laudati pentru educatia corecta pe care o fac copiilor lor. Astazi,
cand sunt si eu parinte, zic ca au facut bine parintii mei ca m-au luat
de micuta de mana si m-au dus la biserica. La fel am procedat si eu la
randu-mi. Pentru ca am inteles: Biserica este locul cel mai important in
buna educatie a copilului. Biserica ne ajuta sa distrugem spiritul
degradant al epocii in care traim. Biserica, imi place sa repet, este
locul cel mai cald si mai plin de mangaiere pentru sufletul omenesc. Iar
parintii sunt datori sa-si deprinda copiii sa mearga la biserica. Caci a
fi un bun parinte este o arta, este, intr-un fel, cu a fi preot, e
raspunsul la chemarea Celui de Sus. De aceea as vrea sa va indemn, dragi
parinti, nu stati in calea apropierii copiilor vostri de Dumnezeu! Nu
uitati ca aveti obligatia si responsabilitatea sa-i conduceti catre
Iisus, care ii cheama mereu langa El, spunandu-ne: „Lasati copiii sa
vina la Mine si nu-i opriti...”
NNN
Retro
Colhozul
„Omul se naste liber si pretutindeni este inlantuit.
Unul se crede stapanul celorlalti si cu toate
acestea ramane mai sclav decat ei”
Jean-Jacques Rousseau
Ciobanu Grigore,
primarul comunei Vasilcau
Colectivizarea
„De la fiecare dupa puteri, fiecarui dupa nevoi”, aceasta a fost deviza
comunismului pe care au formulat-o clasicii marxismului. Incercari de a
construi o astfel de societate ideala, in care fiecare sa dea
comunitatii cat poate, dar sa ea cat ii trebuie au fost si mai sunt in
diferite tari, in diferite timpuri, introduse benevol sau fortat, dar
care, pana la urma, au dat sau vor da fisuri. La carpirea acestor fisuri
principiul sus-numit a fost denaturat pana la absurdul „Cine nu lucreaza,
acela are”. Cine stie, poate ca legile egalitatii din natura nu sunt
aplicabile asupra fiintei umane. Si vasilcovenii, ca si toti cei din
spatiu ex-sovietic au simtit si cu trupul si cu sufletul experimentele
constructiei comunitatii comuniste. O sa incercam mai jos sa redam
evenimentele perioadei de colectivizare si colhoz, care promitea viata
fericita tuturor. Acest proces in Vasilcau vine odata cu Hotararea
Sovietului Ministrilor al RSSM din 30 august 1947 „Cu privire la
impozitare... si determinarea familiilor de culaci”. Primii pasi
concreti au inceput odata cu decizia sedintei comitetului implinitor din
8 septembrie 1947, cand se stabileste lista culacilor.
1. Lupu Gheorghii Penteleevici
2. Lupu Anton Afanasie
3. Sarghi Pavel Ilevici
4. Cotaga Nichifor Ivanovici
5. Cravet Iachim Haralampovici
6. Pogorevici Dmitrii Ion
7. Slivinschi Iachim Ion
8. Cojuhari Vasile Petru
9. Ceban Roman Timofei
10. Slivinschi Constantin Mardari
In continuare aceste gospodarii, cat si altele mai instarite, au fost
urmarite intentionat de puterea administrativa locala, li se puneau
amenzi sub pretextul ca nu au semanat sau arat la timp, nu au dat
postavca si altele. Prin hotararea comitetului implinitor din 29
septembrie 1947 Ceban Roman Timofei, Lupu Gheorghie Pentelei, Todireanu
Vasile Gavril si Belous Haralampie Semion sunt atacati in judecata
pentru compromiterea planului semanatului de toamna. Aceasta lista pe
parcurs se mai completa si cu alte nume de familii. Astfel dupa ce
Cojocaru Vasile este destituit din postul de presedinte a sovietului
satesc Vasilcau, este inclus in lista culacilor. Daca cei pomeniti mai
sus erau invinuiti de pacate, altii, influentati sau din convingeri
proprii, s-au angajat sa organizeze colhoz. Dar mai era ceva la mijloc
ce nu promova colectivizarea. Acest ceva erau presedintii sovietului
satesc din anii 1944-1948:
1944-1944 Cojocaru Vasile Petru
1944-1945 Focsa Fiodor Timofei
1945-1946 Cotaga Gavril
1946-1947 Cebotareanu Maria (Manea)
1947-1947 Cojocaru Vasile Petru
1947-1948 Muscinschi Profir
1948-1948 Ceban Georghie
Practic toti au fost destituiti din post pentru colaborare cu culacii,
pentru demoralizarea si dezorganizarea activului satesc. Ei erau
schimbati peste fiecare jumatate de an, dar piatra colectivizarii nu se
urnea din loc. Era clar ca in satul Vasilcau nu exista acea persoana
care ar putea infaptui colectivizarea. Unica iesire din situatie era de
a aduce o persoana straina, din afara satului, care nu va fi legata de
obiceiurile si traditiile satului ce se tineau inca de pe timpul
razasiei. Si aceasta persoana a fost gasita - Berezovschi Serghei, care
a fost ales (numit) presedinte al sovietului satesc din 28 noiembrie
1948. Roata colectivizarii s-a pornit. La inceputul anului 1949, Cotaga
Fiodor Mitrofan, Cotaga Petru Efim si altii se adreseaza cu cereri de a
se constitui in sat grup de initiativa pentru formarea colhozului. La
sedinta comitetului implinitor din 30 mai 1949 a fost constituit grupul
de initiativa in urmatoarea componenta: Sarghi Sava Vasile, Muscinschi
Profir Ion, Cotaga Lavrenti Alexei, Moldovan Constantin Alexei, Lupu
Vasile Gherasim, Tipordei Agafia Ignat, Buruian Mihail Vasile, Ceban
Gheorghie Semion, Trifautan Ion Andrei. Tot la aceasta sesiune sunt
evidentiati noi culaci - Bespalco Vasile Ion si Ceban Alexei Ion -, care
s-au „imbogatit” pe baza speculei cu seminte de floarea-soarelui ce le
cumparau din orasul Floresti si le vindeau cu pret speculativ la
Tamaspoli (Ucraina). Sub indrumarea si controlul organizatiei primare de
partid, secretar, Mamrenco A. S., grupul de initiativa a purces la
organizarea colhozului.
La 5 iunie 1949, a fost convocata adunarea generala de constituire a
colhozului. (f-124, 1, 1). Prezidiumul adunarii: Savesa A.M. -
reprezentantul comitetului raional de partid Soroca, Berezovschi S.,
presedintele sovietului satesc, Golub L. S., Iordati S. E., Muscinschi
ProfirI., Tipordei A. I., Moldovan Constantin Petru. Redam cateva repere
din decizia adunarii:
1. Aprobarea Statutului artelului agricol „Molodaia Gvardia”
2. Terenul aferent gospodariei unei familii de colhoznic s-a aprobat in
limita de 0,25-0,5 ha.
3. In proprietate personala fiecare familie avea dreptul sa dispuna de:
trei bovine, dintre care numai o vaca mulgatoare; oi si capre nu mai
mult de zece; o scroafa cu purcei (ca exceptie se admitea doua scroafe
cu purcei, dar numai la decizia carmuirii colhozului), pana la 20 de
stupi de albine; pasari si iepuri in numar nelimitat.
4. Au fost alesi membrii fondatori a artelului agricol in urmatoarea
componenta: Muscinschi Profir Ion, Sarghi Sava Vasile, Moldovan
Constantin P., Lupu Vasile Gherasim, Berezovschi Serghei.
5. A fost aleasa comisia de apreciere a bunurilor colectivizate in
urmatoarea componenta: Sarghi Sava Vasile; Moldovan Constantin P; Golub
Luca; Lupu Grigore Matvei. Comisia elibera colhoznicilor „Act de
colectivizarea averii”, in care se indica denumirea obiectelor
colectivizate de la persoana data (plug, boroana, cal...) si costul lor.
La sedinta din 13 iunie 1949, este aleasa carmuirea colhozului in
componenta: Muscinschi Andrei Alexandru, Golub Luca, Moldovan Constantin
P. Lupu Vasile G., Tipordei Anastasia I., si comisia de revizie: Ceban
Gheorghie Semion, Ceban Dumitru Ion, Sargi Sava Vasile. Pana la 13 iunie
cererile de primire in colhoz erau adresate Comitetului de Initiativa,
dupa formarea colhozului cererile se adresau presedintelui, care erau
examinate mai intai la sedinta carmuirii colhozului apoi la adunarea
generala, unde se lua decizia definitiva. Cei mai buni activisti al
procesului de formare a colhozului sunt mentionati in protocolul
sesiunii nr. 18 din 18 ianuarie 1950, printre care: Golub Luca Stefan,
Iordati Semion Efim, Lupu Vasile Gherasim, Todirean Ivan Andrei si altii.
La 17 iulie 1949, colhozul numara 65 de gospodarii taranesti, avand in
proprietate 157 ha de teren arabil, 1,2 ha de livada si 3,3 ha de vie.
Sectorul individual constituia 588 de gospodarii, 1618 ha de teren
arabil, 14, 76 ha de livada 29, 95 ha de vita de vie, 123 cai, 214 vaci,
549 oi, 48 de porci, 4 stupi de albine. Colectivizarea se facea benevol,
nimeni din povestitori nu a mentionat fortarea fatisa, dar daca e sa
facem un mic studiu dupa cum se vede din datele de mai sus, apoi pana la
17 iulie 1949 numai 10% din gospodariile din sat s-au unit in artelul
agricol, care detinea tot atatea procente din tot terenul cu destinatia
agricola din sat. In satele vecine, Trifauti si Alexandru cel Bun, sate
cu mari legaturi de traditie si rudenie cu satul Vasilcau, erau de acum
formate colhozurile. Aceste confirmari, cat si altele aduse mai sus, ne
permite de a conchide ca vasilcovenii nu si-au dorit colhoz.
Administratia locala era incurajata de a-i stramtora si incomoda pe toti
acei ce se opuneau regulilor noi. Dupa cum spun povestitorii Todereanu
Ion, Cebotareanu Agrepin Anton si altii, activistilor li se insufla ca
dispun de putere nemarginita asupra oamenilor. Ei fara nici o opreliste
cotrobaiau prin gospodariile oamenilor, care nu erau aparati de nimeni
si de nimic in fata puterii. Cebotareanu Manea inca prin 1947 spunea: „
Stiti cine sunt eu? Eu sunt prisidatele selisovietului. Fac ce vreau din
tine. Te ridic ca pe o cioara si te duc in Siberia”. Dar pana la urma,
ratiunea si bunatatea omeneasca nu i-a parasit nici pe cei de la
conducere, nici pe cei supusi. S-au gasit modalitati ca din cei
treisprezece din lista culacilor sa fie reprimati numai sase. Dar...
vine noaptea de 6 iulie, noapte, in care gospodarii satului: Lupu
Gheorghe P., Lupu Anton A., Sarghi Pavel I., Cravet Iachim I. si
Pogorevici Dumitru I., impreuna cu membrii familiilor lor, familia lui
Slivinschi Iachim I., precum si familiile celor arestati in anul 1940,
sunt fortati sa plece in Siberia. Tot rodul muncii lor a fost confiscat
si colectevizat. Slivinschi I. I. reuseste sa fuga, dar este prins si
judecat pe termen de 10 ani. Dupa aceasta noapte de „curatire”, procesul
de colectivizarea se intensifica. Banuim ca dupa 6 iulie, aderarea la
colhoz s-a inviorat, probabil, mai mult de frica celor intamplate, de
altfel asa confirma si povestitorii. La 28 decembrie 1949, au ramas in
afara artelului numai 149 de gospodarii. Ultimul a intrat in colhoz
Stimpovschi Ambrosie Vladimir, la 12 mai 1953.
La inceputul
paginii... |
