|
|
 |
NNN
IN LOC DE SMERENIE SI DRAGOSTE - URA SI DEZMAT
Victor
COBASNEANU
 Faptul
ca regimul de la Chisinau a inceput noul an cu scandal nu mai mira pe
nimeni. Nu stiu cata vina poarta cei patru preoti si o maicuta (!!!)
considerati persoane non-grata in Republica Moldova pe motiv ca nu au
permis de sedere si de munca, dar prea cusute cu ata rosie sunt
pretentiile autoritatilor moldovenesti. Chiar daca nu excludem faptul ca
preotii cu pricina au mai incalcat unele reguli (de, nu sunt nici ei
cheie de Biserica), dar de ce s-a facut acest lucru acum, in toiul
sarbatorilor sfinte, cand fiecare dintre noi trebuie sa fie mai tolerant
si mai intelegator in relatiile cu semenii, cand trebuie iertati cei
care au gresit (iar daca tu nu ierti, cum sa te ierte Dumnezeu?)? Or, pe
langa toate trebuie sa recunoastem ca acesti oameni se afla pe
teritoriul Republicii Moldova de zeci de ani, si pana acum nimeni si
niciodata n-a pus la indoiala legitimitatea prezentei lor aici. (De
altfel, Mitropolia Basarabiei este inregistrata in conformitate cu
legile moldovenesti, cei drept doar dupa decizia CEDO din 13 decembrie
2001, si nu era cazul sa se faca atata zarva. Ba mai mult, am fost de
mai multe ori la slujbele din Bisericile acestei Mitropolii si pot
confirma ca fetele bisericesti cheama enoriasii numai la fapte demne, la
iubire, dragoste, respect si stima fata de cei din preajma) … In loc sa
fim, la inceput de an nou, smeriti si buni ca painea calda, unii dintre
noi au ramas prizonierii raului si dezmatului. In loc sa le dam
posibilitate oamenilor sa creada in cine doresc si cum doresc, unii
dintre noi cred, cu o ambitie demna de fapte mai bune, ca la inceputul
mileniului trei poti trata oamenii ca pe o turma lipsita de moralitate
si verticalitate. In loc sa ne bucuram de nasterea lui Hristos si sa
demonstram ca suntem demni de invatatura lui noi ne dusmanim si ne
acuzam de fapte care nici nu le-am savarsit. In loc sa respectam
armistitiul de pace intre autoritatile statului si Mitropolia Basarabiei
(se zvoneste ca ar fi existat un astfel de armistitiu), unii dintre noi
mai toarna in continuare benzina in foc si provoaca credinciosii la
fapte nesabuite. Si, cu ce ne-am ales in urma unor astfel de actiuni
„principial-iresponsabile”? Cu un nou posibil dosar la Curtea Europeana
a Drepturilor Omului, cu furia si mania enoriasilor de la Manta si Vadul
lui Isac, cu un protestatar Drum al Crucii de la Giurgiulesti pana la
Cahul pe care ni-l promit credinciosii, cu inrautatirea de mai departe a
relatiilor dintre cele doua maluri de Prut? Daca acesta a fost scopul
autoritatilor de la Chisinau apoi acesta a fost atins. Bine, insa, ca
cei vizati in criticile si amenintarile regimului nu raspund cu aceeasi
moneda, ci demonstreaza ca exista preocupari mult mai frumoase si mai
demne de fiinta umana. Un exemplu elocvent in acest sens este vizita la
Soroca a parintelui Mihail Milea de la Buzau, care, insotit de un frumos
grup de seminaristi, a adus cadouri si o colinda inaltatoare oamenilor,
in special sinistratilor. Nu de astfel actiuni are nevoie ca de aer
societatea noastra bolnava?
…In rest, totul bine si frumos in Tara Moldovei. Toti suntem doba de
mancare si odihna, fiecare, de unde a avut si de unde nu a avut, s-a
straduit sa fie la inaltimea asteptarilor. Unii chiar au exagerat in
dorinta lor de a fi peste toti si peste toate. Se zvoneste ca la un bal
din Chisinau a cantat insasi Gloria Gayner, iar la una din discotecile
din capitala a fost invitat chiar MC David Guetta. Recunosc sincer,
numele lor nu-mi spun prea multe (tineretul si cei vizati in tema zic ca
ambii sunt printre primii cinci cei mai buni in domeniile pe care le
reprezinta), dar m-au impresionat banii cu care au fost rasplatite
aceste vedete – se vehiculeaza sume in euro cu 5-6 zerouri. Poate ca
n-ar fi nimic iesit din comun, daca nu ar fi vorba de cea mai saraca
tara din Europa.
NNN
Focul a mistuit trei soroceni
Vadim
Sterbate
 De
la inceputul anului, in raionul Soroca au fost inregistrate sase
incendii (la ziua de marti, 8 ianuarie – n.r.), trei dintre care s-au
soldat cu victime omenesti. In primul caz, Nina Ojog (anul nasterii
1941) a venit in ospetie la fiica ei din satul Badiceni. In seara de
patru ianuarie, un incendiu izbucnit in gospodaria fiicei a cauzat
decesul femeii. Pare-se ca focul a survenit de la o lumanare lasata fara
supraveghere - de la ea s-a aprins masa, apoi flacarile s-au extins si
la celelalte obiecte din casa… In satul Visoca a ars casa si stapanul ei
- Maxim Buzila. Incendiul a avut loc la sase ianuarie, iar acum se
cerceteaza doua variante ale aparitiei focului. Incendiul a izbucnit din
cauza deteriorarii canalului de evacuare a fumului sau de la folosirea
pentru iluminarea podului a chibriturilor sau a unei lumanari. Marti
dimineata, focul a mai rapit o viata. O vecina a venit sa-i aduca de
mancare lui Maxim Popescu (anul nasterii 1927), din satul Voloave, si
cand a deschis usa, fumul a invaluit-o. Atunci ea a chemat oamenii sa
stinga focul - fiecare a ajutat cum a putut, cu zapada sau apa. Ultimul
l-a vazut in viata pe stapanul casei vecinul Ion, care venise in seara
de Craciun sa mai stea la sfat cu batranul. Au servit un pic de vin si
barbatul a plecat acasa. Batranul decedat, tintuit la pat, fiindca nu
avea un picior, a ars de viu in casa. Pompierii au luptat cu flacarile
si au scos ramasitele cadavrului. In acest caz versiunea cea mai
probabila a aprinderii este neatentia in timpul fumatului.
Vladimir Chirosca, seful Directiei situatii exceptionale Soroca,
considera ca incendiile puteau fi preintampinate daca ar fi fost
respectate regulile antiincendiare si recomanda tuturor verificarea
hornurilor, hogeagurilor, starea sobelor si a dispozitivelor de
incalzire.
NNN
Criminal
Crime ca-n filme inainte de Anul Nou
Vadim Sterbate
Ultimele zile ale anului 2007 au fost pline cu “surprize”, mai putin
placute, pentru colaboratorii politiei, care au avut de cercetat doua
crime mai deosebite. Dupa cum ne-a relatat Veaceslav Filip, seful
Sectiei Urmarire Penala a CPR Soroca, in primul caz, la 25 decembrie,
doi barbati s-au luat la cearta cu un al treilea. In fata unui magazin
din cartierul Soroca Noua, cearta s-a transformat in bataie. Dupa ce
l-au maltratat, “prietenii” s-au urcat intr-un microbuz si l-au
transportat pe stadionul de pe teritoriul liceului „Petru Rares”.
Cadavrul soroceanului a fost depistat in dimineata urmatoare…La 29
decembrie, un taximetrist a fost solicitat sa se deplaseze in satul
Tatarauca Veche. Clientii s-au dovedit a fi artagosi si l-au atacat pe
sofer. Dupa ce i-au aplicat cateva plagi taiate cu cutitul, l-au urcat
in portbagaj si au pornit spre un iaz. Au scos victima si au incercat sa
o inece. N-a fost sa fie or, nu au putut sparge gheata. Urmatorul
„popas” a fost langa o fantana, dar nici de aceasta data criminalii nu
l-au putut ineca pe barbat. Pe drum masina s-a defectat si atunci
complicii l-au scos pe taximetrist din portbagaj si l-au obligat sa
porneasca automobilul. In timp ce faptasii impingeau, autoturismul s-a
pornit si dus a fost. Conducatorul automobilului a fost ajutat de un alt
sofer sa ajunga la spital si sa fie informata politia.
In ambele cazuri sunt mai multe circumstante, mai mult sau mai putin
miraculoase, care, in prezent se cerceteaza de catre organele de drept.
Presupusii infractori au fost deja arestati de catre politie.
NNN
ANUL PORCULUI – MAI MULTE MINUSURI
DECAT PLUSURI
Victor COBASNEANU
Daca
suntem corecti pana la urma, trebuie sa recunoastem ca anul 2007 a fost
irosit, ca si multi altii in ultima perioada, in palavrageli si
ciomageli care par sa nu aiba sfarsit. In plan particular, multi dintre
Dumneavoastra au avut, sunt convins, parte de bucurii si succese, iar la
nivel „global” lucrurile raman la fel de triste si nedatatoare de mari
sperante. Cat de tare nu s-ar bate Voronin cu pumnul in piept si cat de
mult n-ar uimi lumea cu performantele obtinute, rar cine resimte, cu
buna seama, evolutia in bine a lucrurilor, or, saracia fizica,
degradarea morala, exodul de cetateni peste hotare si coruptia pe
verticala si pe orizontala raman la cote ingrijoratoare.
In plan social, toate merg struna doar pe hartie si in imaginatia
guvernantilor. In realitate, insa, satele si orasele noastre au ramas,
si in 2007, la fel de sarace si inglodate in probleme de tot felul.
Trasarea (ca n-o sa vorbim de realizarea unor lucrari cu adevarat
viabile, poate doar cu exceptia gazificarii) unor proiecte gen „satul
moldovenesc” sau „caravela culturii” poarta o vadita palarie
conjunctural-propagandistica si n-au nimic sau aproape nimic cu
aspiratiile oamenilor. Cu riscul de a nu fi inteles corect sau chiar de
a fi invinuit in rea-vointa, sunt nevoit sa spun ca toate aceste
initiative, bune ca intentie, dar prea mirositoare a populism, nu sunt
realizate pana la capat. Foarte graitoare in acest sens este gazificarea
satelor noastre care, chipurile, va fi efectuata pana la finele anului
2008. Una, insa, este sa aprinzi faclia la marginea satului sau la una
din institutiile bugetare si alta este sa aduci gazele naturale pana in
casa fiecarui cetatean… Daca e sa credem statisticilor, si economia
republicii a facut un salt important (gurile rele spun ca, daca anul
trecut RM era pe marginea prapastiei, apoi anul acesta republica a facut
un mare pas inainte), dar depinde cu ce an facem comparatiile. Cu
exceptia performantelor din sectorul particular, statul nu prea are… ce
pune sub brad. Ce n-ar zice guvernantii, dar tara care se bucura ca mai
mult de jumatate din buget se formeaza de pe urma activitatii vamii si
serviciului fiscal, nu prea are motive de lauda. Altfel, in tarile cu
economii cu adevarat sanatoase, vama intra, cand este vorba de buget, in
categoria „altele”… Si politica ne-a adus mai multa bataie de cap decat
satisfactii. Succesele iluzorii in ceea ce priveste relatiile cu UE n-ar
trebui sa ne imbete, iar ultimele iesiri ale guvernarii, declaratiile
belicoase ale presedintelui Voronin, spiritul lui revansard si
indiferenta maselor largi ne fac partasii unor actiuni numite, nu mai
tin minte de cine, „un pas inainte si doi pasi inapoi”. Si la capitolul
opozitie constructiva si credibila mai ramanem deficitari. Chiar daca la
alegerile locale din iunie in multe raioane, inclusiv la Soroca, la
putere au venit democratii, lucrurile nu s-au prea schimbat in bine.
In linii mari, anul 2007 nu ne-a indreptatit asteptarile. Trebuie sa
avem curajul sa recunoastem acest adevar si sa nu cadem prada capcanelor
puse de cei care vad viata doar prin prisma ochelarilor roz. Toate
asteptarile, toate sperantele tin deja de anul 2008, si este normal sa
fie asa. Fiecare dintre noi si-ar dori ca viata sa fie mai buna si
viitorul mai cert, dar putini sunt acei care misca din deget pentru a
transforma visul in realitate… In speranta ca impreuna cu anul 2007
pleaca in istorie indiferenta si ranchiuna, pasivitatea si
iresponsabilitatea, va doresc tuturor SARBATORI FERICITE SI LA MULTI
ANI!
NNN
In vizita la cei mai tristi
O LACRIMA DIN OCHIUL DOMNULUI SI UN STROP DIN VESNICIA INVATATURII
CRESTINE
 a
picurat acum, la sarbatori, peste oropsitii de la Internatul
psihoneurologic de la Badiceni. Cu gandul de a le aduce o cat de mica
bucurie, o mangaiere au fost crestinii de la biserica „Sfanta Cuvioasa
Parascheva”. La indemnul parintelui Radu ei au colectat imbracaminte,
incaltaminte, dulciuri. Ajutati de omul de afaceri Victor Vasotchi, care
s-a oferit sa transporte cele colectate cu propriul microbuz, parintele
si preoteasa s-au deplasat la Badiceni pentru a-si indeplini rolul de
Mos Craciun si Craciunita. Au repetat gestul facut cu aceeasi
generozitate si anul trecut. Bucuria a fost enorma. Trebuia sa te afli
in preajma ca sa vezi cu cata bucurie au fost inconjurati oaspetii mult
doriti. A fost o vizita-surpriza, care a incalzit sufletele celor peste
400 de locatari batuti de soarta, care le-a inmultit bunele sperante. Ei
au multumit din suflet pentru daruri, iar parintele Radu aduce multumiri
tuturor crestinilor care au raspuns la indemnul de a face aceasta
pomana.
Nina Neculce
NNN
Colinde, colinde
CAND MOS CRACIUN ERA PE-APROAPE,
elevii claselor superioare de la liceul „Constantin Stere” au pus la
cale o competitie ce a cuprins datini si obiceiuri legate de sarbatorile
de iarna. Fiecare din cele unsprezece clase intrate in concurs au
demonstrat ca s-au pregatit nu oricum, ci au muncit mult si cu caldura,
cu intelegere si rabdare, ca sa poata aduce in atentie adevarate
spectacole. Au fost niste spectacole, avand coordonatele si dimensiunea
crestina, dimensiune romaneasca si europeana.
Traita, lipsita de artificialitate, cu imagini proaspete si vii a fost,
de exemplu, prezenta in scena a elevilor din clasa a XI-a “F”, care au
venit cu un „Calut” original in varianta moderna si cu un „Plugusor” -
jos palaria! Cu sincera admiratie i-am urmarit si pe elevii din clasa a
XII-a „A”, care, intr-un decor foarte reusit, ne-au dus cu gandul la
inceputuri, in acea atmosfera marcata de sfintenie, in care s-a nascut
Iisus. Ei au inscenat aceste momente sacre cu sinceritate si traire
interioara. Prin cele prezentate ne-au umplut sufletele de lumina,
dovedindu-ne ca sunt elevi curajosi, devotati neamului din care provin
elevii din clasa a XII-a „D”. Au sperat, au visat, reinviind traditiile
si obiceiurile stramosesti si cei dintr-a XI-a „A”, si cei dintr-a XI-a
„D”, care ne-au oferit un program deosebit de spectaculos. Clasa a XII-a
„C” ne-a amintit de icoana bunicii, de povestile depanate la gura
cuptorului la sarbatorile de iarna, de alaiul „Calusarilor”. Iar clasa a
XI-a „C” ne-a dus pe meridianele „Amintirilor din copilarie” ale
sfatosului nostru bunic Ion Creanga. Aducatori ai Dumnezeului nou-nascut
au fost cei dintr-a X-a „A” printr-un colind foarte frumos. Bine a fost
conceput si programul celor din clasa a X-a „F”, care au incercat sa
cuprinda intreaga gama a datinilor si obiceiurilor legate de sarbatorile
de iarna. Atat doar ca nu toate fetele din aceasta clasa au luat in
serios competitia, umflandu-le rasul chiar in momentul interpretarii
colindului. Ar mai fi de spus ca o Malanca contemporana au prezentat
elevii clasei a XI-a „A”. Iar clasa a XI-a „B”, chiar daca n-a slefuit
programul pana la stralucire, important este ca a participat la
competitie si ca alaturi de elevi a colindat si doamna diriginta.
La final, juriul, dintr-o justificata si unanima pretuire, a totalizat
urmatoarele rezultate: clasa a XII-a „D” – Premiul Mare; a XI-a „F” –
locul I; a XII-a „A” si a XI-a „A” – locul II; a XI-a „D”, a XII-a „C”
si a XI-a „C” – locul III. Celelalte patru clase s-au ales cu mentiune.
A incununat opera colindul „Parlamentului elevilor”. Bomboana pe coliva
au pus-o prezentatorii Ana Zaporojan si Vadim Suru. Iar noi,
spectatorii, ne-am umplut de noblete, am trecut cu totii in mintea
copiilor si am crezut in povestile de Craciun. (Nina Neculce)
NNN
Campania UNICEF-UE: O casa pentru fiecare copil
Strada – „casa parinteasca” pentru multi absolventi de internat
Daniela Borodache
Centrul de Investigatii Jurnalistice
www.investigatii.md
 Pana
la absolvirea internatelor si caselor de copii viata orfanilor este cat
de cat monitorizata, insa, dupa finisarea studiilor, ei se dizolva in
societate, iar urmele lor se pierd. Absolventii institutiilor
rezidentiale sunt categoria ce apare doar in date statistice, mai putin
in hotarari de guvern, mass-media, proiecte si finantari. In schimb, ei
completeaza listele de someri si apar destul de des in cronica
politieneasca. Vulnerabili la viciile sociale, absolventii de internate
sunt atrasi foarte usor in mrejele retelelor de traficanti, narcomani si
alte categorii certate cu legea. De cele mai multe ori, nu doar ei sunt
de vina pentru aceasta situatie. Conform unui raport UNICEF, copiii din
internate incep sa cunoasca viata adevarata abia la 16 ani, atunci cand
parasesc pentru totdeauna teritoriul institutiei care i-a gazduit atatia
ani. Abia atunci ei sunt pusi in situatia sa se descurce pe cont
propriu, intr-un mediu care le este strain... „Dupa absolvirea scolii
profesionale din raionul Singerei am revenit acasa, la Chisinau. Am
locuit o vreme la matusa din partea mamei, care era tutorele meu.
Perioada in care am stat la ea a fost un adevarat cosmar pentru mine. In
cele din urma, m-a alungat in strada” povesteste Victor, un absolvent de
internat. Desi ii revenea o parte din casa bunicului sau, intr-o
suburbie a capitalei, dupa decesul acestuia, matusa lui, care locuia
acolo, ii arata usa. Odata ajuns in strada, s-a vazut nevoit sa doarma
prin subsoluri, in internet-cafe sau pe la prieteni…„Cea mai mare
sarbatoare pentru mine era atunci cand cineva ma invita la masa si imi
permitea sa fac o baie”, povesteste Victor. „Am trecut si prin momente
cand as fi fost gata sa comit o crima ca sa fiu luat la politie. Acolo,
cel putin, as fi avut unde dormi si ce manca”. Nu a apelat la autoritati
pentru a-si rezolva problema, caci nu crede ca cineva l-ar putea ajuta.
Fara parinti si fara casa...
Locul de trai este una dintre cele mai mari probleme pentru absolventii
internatelor. Conform datelor Directiei municipale pentru Protectia
Drepturilor Copilului, pe parcursul ultimilor 10 ani, in Chisinau au
fost luati la evidenta 242 de tineri orfani, dintre care 61 locuiesc in
familii tutelare. Altii 54 stau la rand pentru a obtine o locuinta
sociala. Pana acum, doar o singura familie de tineri orfani a primit un
apartament cu doua odai in sectorul Buiucani…Conform art. 19 al Legii
privind Drepturile Copilului, la iesirea din internate copiii orfani ar
trebui sa revina in casa parintilor decedati pe care statul trebuia sa o
pastreze. Daca acest lucru nu este posibil, aceasta categorie de tineri
ar trebui sa beneficieze, peste rand, de spatiu locativ. De cele mai
multe ori, insa, ei ajung in strada, pentru ca la locul de nastere nu-i
asteapta nimeni. Iar daca si se gaseste cineva din familie sau rude,
acestia, de regula, ii resping din nou, trimitandu-i in lumea amara.
Clara Cat, sef adjunct al Directiei municipale pentru Protectia
Drepturilor Copilului, considera ca de aceasta situatie se face vinovat
vechiul sistem de guvernamant. „Acesti tineri au ramas orfani in
perioada sovietica, cand majoritatea cladirilor apartineau statului. La
timpul respectiv ei nu au participat la privatizare si au ramas fara loc
de trai”. Daca statul va avea vreodata bani pentru a construi locuinte
sociale, acesti tineri ar trebui sa fie inclusi printre primii pe liste,
considera Clara Cat. De multe ori, de faptul ca absolventii internatelor
ajung in strada se fac vinovati chiar rudele acestora. Uneori acestea
ocupa in mod abuziv locuinta ramasa de la parinti, fiind convinse ca
orfanul nu va apela la nici o instanta. Sunt putine cazurile in care
rudele ii primesc si le ajuta in viata.
Victor spune ca, revenind la Chisinau, primul lucru pe care a vrut sa-l
faca a fost sa-si recupereze cota-parte in casa tatalui sau, dar nu a
reusit. „Toate usile erau inchise pentru mine. Nu aveam bani sa platesc
un avocat si, chiar daca as fi platit, nu as fi castigat niciodata
procesul.” Putini sunt cei care in ultimii ani au reusit sa obtina o
locuinta. Dar si acestia uneori sunt trasi pe sfoara de catre rude sau
chiar escroci, care, folosindu-se de naivitatea lor, ii deposedeaza de
locuinta. Este si cazul unui tanar care si-a vandut spatiul locativ si a
plecat la Moscova. Baiatul avea de gand sa mai acumuleze niste bani si
sa-si ia un apartament in capitala Rusiei. Acolo, insa, fiind ademenit
de niste escroci, a pierdut foarte repede toti banii.
Invatam ca sa avem unde locui
De teama ca nu vor avea unde locui, unii absolventi de internate fac tot
posibilul ca sa beneficieze un timp cat mai indelungat de sustinerea
statului. Iata ce ne spune Mihai, un tanar de 24 de ani, care a facut
trei meserii la o scoala profesionala: „Am facut asta nu de dragul
invatatului, ci de aceea ca imi era frica ca nu voi avea unde locui”.
Dupa absolvirea scolii de meserii a ajuns in strada, peste un timp si-a
gasit o slujba in cadrul unei organizatii religioase…Ana si Victoria
sunt si ele absolvente de internat. De trei ani traiesc din banii unui
program crestin. Cativa cetateni americani le achita cheltuielile pentru
chirie si le dau bani de buzunar. Ca si aceste doua surori, de ajutorul
strainilor beneficiaza mai multi absolventi de internate din tara
noastra. Directoarea gimnaziului-internat nr.2, Galina Procop, care
mentine legatura cu multi dintre absolventi, spune ca a incercat sa-i
ajute si pe alti orfani. „Am obtinut finantare si pentru patru baieti,
carora li s-a inchiriat o garsoniera. Li se achita lunar chiria si li se
dadeau bani de buzunar. Baietii s-au dovedit a fi nerecunoscatori.
Scapati la libertate, ei au inceput sa benchetuiasca seara de seara,
pana cand vecinii au alertat politia. Aceasta fapta necugetata i-a lasat
fara bani, dar si fara un acoperis deasupra capului”.
Angajarea in campul muncii -
o problema greu de rezolvat
Dupa absolvirea scolii profesionale din Zgurita, raionul Drochia, cu o
indemnizatie de 1500 de lei in buzunar, Artur a venit acasa, la Chisinau.
Isi aminteste si acum socul pe care l-a avut cand s-a vazut pentru prima
data intr-un oras atat de mare. Pe perioada verii a fost cazat in
caminul unui colegiu din capitala, dupa care au inceput greutatile. La
scoala profesionala facuse meseria de tractorist, dar nu reusise sa se
angajeze nicaieri conform specialitatii pe care o avea. Asa ca s-a vazut
nevoit sa munceasca in calitate de hamal la Piata Centrala. Munca
istovitoare, din zori si pana-n noapte, nu-i aducea decat cateva sute de
lei pe luna. Dupa cateva luni, a decis sa se intoarca la Drochia, pentru
a invata o alta meserie – zugrav-tencuitor. „Aveam doar 18 ani si ma
inspaimanta gandul ca as putea lucra toata viata hamal. La scoala eram
cel putin asigurat cat de cat cu mancare si cazare”, spune Artur. Dar
nici dupa ce a obtinut cea de-a doua meserie nu a reusit sa se angajeze
prea reusit – in prezent este maturator, cu un salariu de 700 de lei pe
luna.
Plasarea in campul muncii a absolventilor de internate este o problema
greu se rezolvat. Asta pentru ca unii dintre ei nu au o pregatire
corespunzatoare cerintelor angajatorilor, sustine Rodica Moraru,
psiholog in Directia municipala de protectie a copilului. „Din pacate,
absolventii institutiilor rezidentiale nu au aceleasi abilitati ca si
tinerii care au crescut in familii. Nu toti au simtul responsabilitatii.
Au fost cazuri cand ei pur si simplu plecau acasa la mijlocul zilei de
munca pentru ca se simteau obositi”, povesteste Rodica Moraru. Potrivit
ei, „cei mai multi nu reusesc sa se incadreze in colectivele de munca
si, din acest motiv, lucreaza perioade foarte scurte de timp. Exista,
insa, si cazuri fericite cand reusesc sa se mentina la locurile de munca
si isi indeplinesc constiincios obligatiunile”…Svetlana Sarban,
vicedirectorul Agentiei Municipale pentru Ocuparea Fortei de Munca,
sustine ca problema angajarii absolventilor de internate este greu de
solutionat. „Atunci cand se adreseaza la noi, ii intrebam ce cunosc si
unde ar vrea sa se angajeze. Celor care nu au studii le propunem sa faca
niste cursuri gratuite. Aici apare dilema. Pe de o parte, ei nu lucreaza
pentru ca nu au un loc stabil de trai. Pe de alta parte, le vine greu sa
inchirieze o gazda pentru ca nu lucreaza si, respectiv, nu au bani”. In
perioada angajarii, fostii copii ai statului nu primesc nici un fel de
ajutor financiar din partea statului. Potrivit Svetlanei Sarban,
anterior absolventii de internat primeau lunar o indemnizatie lunara in
marime de 36-54 de lei. Acum ei sunt lipsiti chiar si de acest ajutor
simbolic din partea statului.
„ANGAJATORII PROFITA DE NOI...”
Multi dintre angajatori profita de faptul ca tinerii care cauta de lucru
sunt orfani sau absolventi de internate si le propun munci necalificate
sau ii angajeaza la negru, platindu-le mai nimic. „Multi dintre
prietenii mei lucrau cate doua-trei luni pe gratis pentru termenul de
proba, dupa care patronii refuzau sa-i angajeze. Cunosc cazuri cand
baietii munceau cate jumatate de an fara sa primeasca vreun leu”,
povesteste Victor. Svetlana Sarban afirma ca nu cunoaste asemenea
cazuri, dar le sugereaza tinerilor ca acestia sa se adreseze organelor
abilitate, atunci cand le sunt lezate drepturile. Potrivit datelor din
2006, Agentia Municipala pentru Ocuparea Fortelor de Munca a reusit sa
plaseze in campul muncii doar patru absolventi de internate, cu statut
de orfan, iar unul a beneficiat de cursurile gratuite oferite de agentie.
Dupa parerea Tamarei Pisarenco, fostul director al Centrului pentru
resocializarea absolventilor de internate „Vatra”, problema consta nu in
lipsa locurilor de munca, ci in slaba pregatire a absolventilor de
internat, care, de regula, isi fac studiile la scolile profesionale.
„Unii bucatari, absolventi ai scolii de meserii de la Valea Norocului,
raionul Sangerei, nu stiu a pregati un bors”. Meseriile de bucatar,
chelner, lucratorii in agricultura etc., sunt destul de solicitate pe
piata muncii, insa este nevoie de specialisti cu o pregatire inalta.
„Noi, insa, am avut cazuri cand patronii ne-au rugat sa nu mai apelam la
serviciile lor, pentru ca ei nu sunt dadace care pazesc lucratorii sa nu
cada in castroane, cum s-a intamplat cu un tanar de-al nostru”.
Mihai, absolvent al scolii profesionale din satul Zgurita, raionul
Drochia, spune ca scoala profesionala i-a pregatit foarte bine din punct
de vedere teoretic, la capitolul practica, insa, exista foarte multe
lacune. „Nu aveam destula motorina pentru a iesi in teren. Acelasi lucru
cred se intampla si cu cei de la cursurile de bucatari. Erau vremuri
cand ni se dadea doar terci de grau, din lipsa de alte produse
alimentare. Ce fel de practica puteau face ei?”, intreaba el. O alta
problema pentru cei de la agentie este de a gasi si a convinge
angajatorii sa accepte tinerii orfani. „De obicei, angajatorii nu
primesc absolventi de gimnazii-internat. De regula, acesti tineri au
cate 16 ani si, respectiv, nici un angajator nu vrea sa-i ia la lucru”,
afirma Svetlana Sarban. Este si mai grea situatia orfanilor cu handicap
locomotor, a hipoacuzicilor, a celor cu vederea slaba. „Nu putem ajuta
aceste categorii, deoarece patronii nu sunt dispusi sa-i angajeze, cum
se intampla in tarile occidentale”. Cat priveste ajutorul din exterior,
potrivit celor de la Agentia pentru Ocuparea Fortei de Munca, este
foarte dificil de castigat proiecte pentru aceasta categorie de
beneficiari. Finantatorii straini nu inteleg notiunea de tanar orfan.
Ceea pe ce pot miza tinerii orfani la momentul dat este doar sprijinul
material venit din interiorul tarii... Iar statul, de regula, se spala
pe maini de fostii sai copii si ii lasa in voia sortii. Iar drept
rezultat sunt sute de tineri care nu-si gasesc rostul in viata.
La inceputul
paginii... |
