|
|
 |
NNN
In urma evenimentului
Festivalul de muzica crestina „Cu noi este Dumnezeu” la a XII-a
editie
Nina
Neculce
Ajuns la a XII-a editie, acest festival, initiat de fostul sef al
Directiei raionale cultura Ion Vaculin, a reunit de asta data mai multe
colective decat in anii trecuti. Si tot spre deosebire de anii trecuti
au fost de fata in sala si primele persoane din conducerea orasului si
raionului, iar presedintele raionului, Mircea Martaniuc, a rostit chiar
si un mesaj de felicitare si consideratie pentru continuitatea
festivalului. Si la fel spre deosebire de anii trecuti, din cauza
timpului ploios, actiunea s-a desfasurat nu in interiorul Cetatii, ci in
sala Palatului de Cultura. Privind de sub lupa specialistului, s-ar
putea aduce si critici cu referire la interpretarea lucrarilor, dar nu-i
acesta, cred, un detaliu foarte important. Asa ca un observator ce sunt,
zic ca importanta a fost participarea fiecarui colectiv, patrunderea in
mesajul cantecului, care a ajuns la inimile spectatorilor. Dar cum
puteau sa nu ajunga la inima, de exemplu, cantarile patrunse de Duhul
sfant in interpretarea corului de copii de la biserica „Sfanta
Parascheva” din Vasilcau, care purtau si niste costume originale?! Sau
cat de frumos au incercat sa prezinte pacea Sfintei Sarbatori de Paste
colectivul folcloric „Tarancuta” de la Vadeni! Si ce minunat era sa-l
admiri pe preotul de la Bulboci dirijand un colectiv coral! Si cata
dreptate, si cata iubire in cantecele colectivului de la Volovita! Or,
in ciuda ploii de afara, respiratia calda a primaverii cu ciripit de
pasari si pomi in floare, cu Lumina Lina a Invierii si cu atat de
sincerul Hristos a inviat! a strabatut profunzimile. Si daca unii
spectatori n-au avut rabdarea sa stea sa asculte toate colectivele, eu
i-am primit cu drag in suflet si pe artistii de la Parliti, si pe cei de
la Rublenita, si pe cei de la Parcani, si pe cei de la Cosauti, si pe
cei de la Varancau, si pe cei de la Bulbocii Noi... Salut respectarea
traditiei din cadrul judetului a corului de copii de la Cotiujenii
Mari,care cu toate ca sunt deja in alt raion, au o prezenta statornica
la acest festival.
Si daca e un festival-concurs, s-au conferit si Diplome cu mici premii
banesti. Premiul I, cum si era de asteptat, i-a revenit colectivului de
profesori de la Colegiul Pedagogic „Mihai Eminescu”, condus de Veronica
Chitan. Poate ca acest frumos colectiv ar fi trebuit sa fie in afara
concursului. Poate ar trebui un pic schimbat conceptul festivalului...
Dar aceasta ramane la discretia Directiei raionale cultura. In final, se
cuvine remarcata stradania tuturor colectivelor de la sate pentru
strugurii de lumina adusi in expozitiile consacrate Invierii.
NNN
Sa-L avem pe Hristos in inimile noastre
Duminica ortodoxiei
Parintele Radu RUSSU
Iubiti credinciosi!
 Duminica
dintai din Postul cel Mare este numita in calendarele noastre Duminica
Ortodoxiei, in acea zi Biserica praznuieste biruinta Ortodoxiei, adica a
dreptei credinte, impotriva celor ce luptau impotriva sfintelor
icoane.Veacul a optulea dupa Hristos a fost greu tulburat de incercarile
unor imparati bizantini de a inlatura cultul icoanelor, fiind indemnati
de sfaturile iudeilor si mahomedanilor, care spuneau ca a te inchina la
icoane e dovada de idolatrie si paganism. Imparatul Bizantului, Leon al
III-lea Isaurul, si fiul sau, Constantin al V-lea copronimul, au dat
edicte prin care propuneau predarea si arderea icoanelor. Cei care nu se
supuneau erau supusi la cazne grele, la martiriu si executii. Sfantul
Ioan Damaschinul a scris un tratat despre inchinarea la icoane, dovedind
ca e mare deosebire intre aceasta si idolatrie. In anul 787, al VII-lea
Sinod ecumenic, care a fost intrunit de imparateasa Irina, restabileste
cultul icoanelor. Imparatii urmatori s-au intors iar la iconoclastie,
zicand ca astfel ei asculta de porunca a doua din Decalog: ”Sa nu-ti
faci chip cioplit”. Icoana nu este insa chip cioplit. Nu ne inchinam la
lemn, la ulei, la culoare, ci la chipul celui pe care icoana il
reprezinta si pana la care mintea si sufletul nostru sunt ajutate sa se
innalte.
Cati pacatosi nu s-au mantuit doar privind la icoane. Se zice ca un
tanar s-a pocait numai privind icoana Psalmistului, regele David, in
care acesta isi plingea pacatul, iar un inger ii prindea lacrimile
intr-un vas. Sub icoana statea scris: ”David a pacatuit o data si a
plans toata viata, tu pacatuiesti mereu si nu plangi niciodata.” Daca
tablourile, portretele parintilor sau copiilor le tinem la mare cinste,
cu atat mai mult trebuie sa cinstim icoanele care infatiseaza chipuri
ale istoriei sfinte. Au urmat alte persecutii dupa Sinodul al VII-lea
pana ce Sfintii Parinti, mai ales cei de la Sfintul Munte, s-au ridicat
cu putere si la anul 842 dupa moartea ultimului imparat iconoclast,
Teofil, imparateasa Teodora a convocat sinod si toti Sfintii Parinti au
randuit ca icoanele sa fie cinstite de toti crestinii, pentru ca ele nu
incalca legea lui Dumnezeu. Icoana este ocrotitoarea casei in care se
afla sau a celui care o poarta. Asa dupa cum sfintele moaste au in ele
harul Sfantului Duh si ajuta celui care le cinsteste, tot astfel si
sfintele icoane il ajuta pe cel ce, cu smerenie, cu credinta si evlavie
le cinsteste. Prin urmare, aceasta este Ortodoxia noastra, iubiti
credinciosi, credinta cea dreapta.”Vino si vezi”, i-a zis Filip lui
Natanail. Asa le spunem si noi tuturor crestinilor, dar si tuturor
paganilor: ”Veniti si vedeti”. Adevarul este in Biserica lui Hristos, in
Biserica Ortodoxa. Ati auzit de alte culte crestine care umbla cu
Evanghelia in mana si spun ca adevarul e numai de partea lor. Nu-i
credeti si nu mergeti la ei. Adevarul nu poate fi decat unul singur, iar
mantuirea nu se afla decat in Sfanta Biserica si in Sfintele Taine.
Chemarea la pocainta, prin marturisirea langa scaunul de spovedanie si
primirea impartasaniei, care va nutreste cu sangele si trupul lui
Hristos.
Iubiti credinciosi, in toate duminicile Postului mare biserica chiama la
pocainta, cheama sa va apropiati mai mult de Domnul:”Veniti la Mine,
zice peste veacuri Mantuitorul, Veniti la Mine toti cei osteniti si
impovarati si veti gasi odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si
invatati de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi
odihna sufletelor voastre”.
Aceasta Duminica a Ortodoxiei mai are o insemnatate: ea aminteste de
biruinta Bisericii ortodoxe asupra tuturor ereziilor, care timp de doua
milenii au cautat sa-i tulbure existenta.Spre deosebire de alte
confesiuni, Biserica Ortodoxa n-a urmarit niciodata sa stapaneasca
lumea, nu s-a amestecat in conflicte cu stapanirea lumeasca atunci cand
invatatura ei nu era atinsa. N-a purtat razboaie religioase, nu a
persecutat pe nimeni pentru credinta lui. Manastirile au fost focare de
cultura si oaze de spiritualitate. Putem fi mandri in sens duhovnicesc
ca suntem fiii Bisericii care detine invatatura revelata de Mantuitorul,
predicate de Apostoli, interpretata si comentata de Sfintii Parinti,
cristalizata in dogme, canoane si cult in Simbolul credintei.
Amin!!!
NNN
Din creatia cititorilor
Asta noapte
Asta noapte
norii au asediat cerul
impovarat de taine,
detronand luna,
au dat-o de-a dura,
pe Calea Lactee,
ca mai tarziu
un pui de vant
sa scuture stelele,
inecandu-le in lacrimi de ploaie
alungate de biciul
impletit de fulgere
al Sfantului Ilie.
Sarmana noapte
s-a vaicarat o vesnicie
intre tunet si foc,
si abia spre dimineata
vantul a imprastiat norii
si a inflorit linistea -
primavara tuturor
suferintelor noastre.
Va veni o zi
Va veni o zi in care
Am sa vin la tine-n zbor,
Si am sa te fur, imi pare,
Din gradina ta de dor.
Te-oi ascunde pe-o vecie
Langa inima-ntr-un colt,
Ca sa-mi apartii doar mie
Chiar de te viseaza toti.
Greseala unica
De ce-am gresit, nici azi nu-mi pot raspunde,
Se vede, asa in viata mi-a fost scris,
Dar nu-ncerca de mine-a te ascunde
Te voi urma si-n iad, si-n Paradis.
Sunt umbra ta, tesuta din dureri,
Calcata in picioare regulat,
In toamna, iarna, veri si primaveri,
Dar eu te mai iubesc, nu te-am uitat.
Esti o comoara-n strai de saracie
Am spus de multe ori si nu regret,
O unica greseala dintr-o mie
Pe care-as mai dori s-o mai repet.
Ramasita
Am fost sau nu am fost in viata alintat
Nu-mi amintesc, dar am avut speranta,
Mai mult sau mai putin am indurat,
Cred, nu mai are nici o importanta.
Doar vraja noptii imi mai aminteste
Ca infloresc in taina trandafirii,
Si-o amintire care ma topeste
O veche ramasit-a fericirii.
Gheorghe Cosniceanu,
s. Tatarauca Noua
Ruga
Doamne, blagosloveste Soroca,
Mal de Nistru cotit,
Si intareste-ne roca
Din care Tu ne-ai zidit.
Doamne, potoleste mania
Adunata in trai cu nevoi,
Ada-ne-n piept bucuria
Impacarii cu Tine si noi.
Doamne, binecuvanteaza-ne neamul,
Ravasit de orgolii pustii,
Fie faste ziua si anul,
Dar lipseste-ne de prostii.
Doamne, blagosloveste Soroca,
Pe a ei umili traitori,
Fie cuminti stranepotii
Stramosii – nemuritori!
Doamne, lumineaza-le gandul
Pretinsilor conducatori,
Aterizeaza avantul
Celor cu capul in nori.
Doamne, binecuvanteaza Soroca,
Clipa, anul, epoca,
Omul, Tara, Poporul,
Prezentul si Viitorul!
Victor Zagaevschi
La inceputul
paginii... |
