|
|
 |
NNN
De suflet
Duminica a 4-a din Postul Mare
Parintele Radu RUSSU
 Puterea
credintei
Iubiti credinciosi! Credinta si faptele bune lumineaza sufletul omenesc,
intaresc puterea de judecata si paza a mintii, astfel indepartand
pacatul din viata omului. De aceea credinta si faptele bune sunt
conditii ale mantuirii. O marturisesc proorocii Vechiului Testament si
scrierile Noului Testament. Proorocul Isaia scrie: Tot cel ce crede in
Dumnezeu nu se va rusina (28, 16). Iar Ioil spune: Oricine va chema
numele Domnului se va mantui. Sfantul Apostol Petru de asemenea afirma:
Rasplata credintei voastre e mantuirea sufletelor (1 Petru 1.9). Prin
credinta omul isi arata deosebirea si superioritatea fata de celelalte
vietuitoare. Credinta il arata pe om ca nu este numai fiul pamantului,
ci si fiul cerului. Ea il calauzeste atunci cand ratiunea a ajuns la
limitele ei. Oamenii insufletiti de credinta au creat in toate domeniile
opere marete. Mii de biserici si manastiri au fost zidite numai datorita
credintei in Dumnezeu. In ele credinciosii au gasit alinare si mangaiere.
In ele au multumit lui Dumnezeu pentru bucuriile avute. Credinta dupa
invatatura sfantului apostol Pavel este adeverirea celor nadajduite si
dovada lucrurilor celor nevazute pentru ca in El, adica in Hristos, ne
spune in alta parte Sfantul Maxim Marturisitorul, “Sunt ascunse toate
comorile cunostintei si ale intelepciunii.” Credinta nu este afara din
noi. Noi o cultivam prin poruncile Dumnezeiesti. Credinta este o putere
de legatura care infaptuieste unirea desavarsita si mai presus de fire a
celui ce crede in Dumnezeu. Omul slabanogit de pacat, omul cazut din
legatura cu Hristos pe care o castigase prin baia botezului, e robit de
latura materiala a lumii. Fiecare om, daca sta prin credinta in legatura
cu Hristos poate castiga taria de a se ridica din pacat, mai ales ca
Hristos insusi il ajuta la lupta de intarire a firii de eliberare din
patimi. Iata drumul pe care trebuie sa se ridice omul din trairea oarba
si patimasa la trairea in lumina lui Dumnezeu. Credinta da putere
nadejdilor noastre. Ce oare s-ar fi putut intampla cu atatia slabanogi,
daca n-ar fi avut nadejdea ca Mantuitorul poate sa-i vindece? Ce-ar fi
de noi, daca n-am avea incredere ca trupurile vor invia si cei drepti
vor merge la Imparatia fagaduita? “Prin credinta pricepem ca s-au
intemeiat veacurile cu cuvantul lui Dumnezeu de s-au facut cele vazute
si nevazute.” “Prin credinta Enoh a fost luat de pe pamant la cer ca sa
nu vada moartea si nu s-a mai aflat pentru ca Dumnezeu il stramutase”(11.6).
“Prin credinta au trecut israelitii Marea Rosie, ca pe uscat, pe cand
egiptenii incercand sa o treaca s-au inecat”(11.29). “ Credinta lucreaza
cu faptele si din fapte s-a savarsit”(Iacob 2.22). Puterea credintei a
condus pe apostoli la predicare, la crestinarea neamurilor, la
crucificare si la moarte pentru Hristos. Prin puterea credintei multimea
martirilor si-au varsat sangele care a fost format din samanta copacului
crestinismului. Credinta puternica a inaltat Biserici pe toate
intinsurile pamantului. Tot credinta l-a dus pe Stefan cel Mare la
scaunul lui Daniil Sihastrul, la apararea altarelor stramosesti, a
pamantului si a legii stramosesti si la inaltarea atator sfinte altare.
Credinta puternica l-a retinut pe domnitorul Constantin Brincoveanul sa
nu-si lase legea stramoseasca. Voi insiva sunteti dovada de credinta
puternica, lasand afara lumii toata grija lumeasca, cautati apa vie din
Evanghelia Domnului nostru Iisus Hritos. O astfel de credinta de
echilibru si tarie in lupta dintre bine si rau alunga ispitele pacatoase,
ne este calauza pe caile spinoase ale vietii. Ea este marea taina a
vietii care ne da sporite puteri sa fim mereu biruitori dupa cum ne
spune poetul:
“Nu esti invins cat timp credinta
Nu ti-ai schimbat si nu ti-ai stins
Credinta iarasi te ridica -
Poti fi cazut, dar nu invins.”
Sa nu deznadajduim, frati crestini, fiindca Hristos, de nu este in noi,
este totusi langa noi si ne spune: ”De poti crede, toate sunt cu putinta
celui ce crede”. AMIN!
NNN
Bravos!
MIHAELA OJOG – FATA MAMEI, FATA TATEI, CARE A CUCERIT… CAPITALA
VIITOARELOR JOCURI OLIMPICE!
Tinerii artisti soroceni fac ravagii in Europa. Stirile despre succesele
lor curg garla. Ultima si cea mai placuta veste – Mihaela Ojog,
discipolul maestrilor Ludmila si Valeriu Ceban, steluta care a depasit
firmamentul Moldovei, a obtinut locul III la prestigiosul festival
international „THE CHRYSTAL MAGNOLIA”, care a avut loc la Sochi si la
care au participat peste 600 de tineri interpreti din Rusia, Franta,
Ucraina, Belarus, Armenia… Felicitari!!!
Detalii – in numarul viitor.
NNN
Festivalul-concurs televizat al interpretilor de
folclor „Trandafir de pe Cetate”
„Artistii sunt oamenii insemnati de Dumnezeu”
Spre atentia tuturor cantaretilor de folclor din r-l Soroca!
Dragi iubitori si pastratori ai cantecului stramosesc! Postul de
televiziune SOR-TV, in colaborare cu Consiliul raional Soroca, Sectia
cultura si turism, Primaria orasului Soroca, ONG „Pro Cultura”, anunta
inregistrarea participantilor la Festivalul-concurs televizat al
interpretilor de folclor din raionul Soroca „Trandafir de pe Cetate”
editia I-a, care se va desfasura in perioadele 16 martie-16 mai (etapa
I-a), 21-22 mai - Festivalul propriu-zis, concertul de gala in Palatul
de Cultura si Cetatea Soroca.
La Festival pot participa cantareti de toate varstele, incepand de la 6
ani pana la 75 ani si mai mult, care vor respecta conditiile de program
ale Festivalului.
Repertoriul si conditiile de program ale Festivalului:
I Categoria de varsta 6-16 ani
* Cantec de leagan pentru fete.
* Colind pentru baieti.
* Doua cantece cu caracter diferit (cantece de joc, de gluma, de
ciobanie, de ritual) etc.
II Categoria de varsta 16-75 ani si mai mult.
* Cantec prelung (fara acompaniament) doina, balada, cantat doinit, etc.
* Doua cantece cu caracter diferit (de dor, de catanie, de joc, de
ciobanie, de pahar, de petrecere).
Preselectia va avea loc pe 6 si 20 aprilie in Palatul de Cultura.
Doritorii de a participa la Festival pot obtine consultatii la
telefoanele: 3-34-22, 3-00-01 intre orele 9.00-16.00.
Premiile Festivalului-concurs televizat „Trandafir de pe Cetate”, editia
I-a, 2008
Trofeul - 1000 lei
Premiul I - 2x800 = 1600 lei
Premiul II - 2x600 = 1200 lei
Premiul III - 2x400 = 800 lei
Premiul simpatia publicului - 200 lei
Premiul pentru cel mai tanar interpret - 200 lei
Premiul pentru cel mai in varsta interpret - 200 lei
Premiul pentru cel mai autentic costum - 200 lei
Premii de incurajare - 4x50 = 200 lei
Comitetul organizatoric
NNN
Lectie-concert
Mitrofan Cornet – profesorul care a murit, salvand viata elevilor sai
Vadim
Sterbate
 La
liceul „Petru Rares” rasuna muzica de fanfara. Tinerii interpreti, in
marea lor majoritate elevi ai aceiasi institutie de invatamant, de mai
bine de o luna canta sub bagheta dirijorului si profesorului Grigore
Zanoaga. La una dintre lectiile-concert ale orchestrei au asistat elevii
din clasele primare, parintii si profesorii. Instrumentistii au
interpretat sapte piese, insa fiind aplaudati la bis, au mai cantat inca
trei, in afara de program. Spectatorii au facut cunostinta cu membrii
orchestrei, dar si cu instrumentele muzicale. Dirijorul i-a informat pe
spectatori cine este Mitrofan Cornet, numele caruia il poarta fanfara.
„In anul 1932, in Soroca a fost o inundatie mare. La liceul de baieti „A.D.
Xenopol” profesorul Mitrofan Cornet avea lectii cu elevii din fanfara si
nici nu a observat ca apa ajunsese in cladirea institutiei de invatamant.
Cand au vazut pericolul, toti s-au urcat pe acoperis, impreuna cu
instrumentele muzicale, de unde au cantat un mars – ultimul pentru
profesor. Orasenii si-au dat seama ca elevii sunt inca in scoala si au
venit cu barcile sa-i salveze. Ultimul urma sa urce in una dintre luntri
profesorul, insa a lunecat si s-a dus sub apa. Astfel, cu pretul
propriei vieti profesorul si-a salvat elevii”, a povestit Grigore
Zanoaga. Profesorul le-a vorbit parintilor si profesorilor si despre
posibilitatea elevilor de a-si continua studiile la una dintre
institutiile de profil - Scoala Muzicala „Eugeniu Coca” sau Colegiul de
Arte din Soroca. Directorul liceului, Dionisie Mitrofan, vadit emotionat
de talentul copiilor, le-a destainuit ca si el, in adolescenta, era
pasionat de aceasta arta nemuritoare precum este muzica. „Doar datorita
lui Grigore Zanoaga am aflat ce talente se ascund in voi, sa nu fi fost
initiativa lui nici nu am fi stiut ca sunteti buni instrumentisti”, a
mai mentionat directorul… Au fost aduse cuvinte de multumire celor care
au sustinut fondarea orchestrei – dlui Mircea Martaniuc, presedintele
raionului, dlui Victor Jamba, directorul SA „Dana”, si administratiei
liceului „Petru Rares”.
Lectia-concert a avut loc in cadrul atestarii pentru conferirea gradului
didactic I profesorului Grigore Zanoaga.
NNN
Clubul de creatie „ARTA”
Ion Ivanes (Colegiul de Arte): “Muzica de fanfara nu si-a
pierdut azi valoarea”
Din repertoriul Fanfarei Palatului Culturii Soroca: „Ciobaneasca” -
A. Ranga; „Preludiul nr. 2” - S. Rahmaninov; „Rapsodie” - A. Ranga;
„Hora de sarbatoare” - S. Ciuhrii; „Serile nistrene” - S. Ciuhrii; „Hora
primaverii” - V. Ciobanu; „Doua hore” - A. Condrea; „Hora si sarba” - A.
Condrea; „Mars de sarbatoare” - A. Condrea; „Mars moldovenesc” - A.
Condrea; „Poveste orientala” - A. Stemenco; „Introducere la Opera „Karmen”
- G. Bizet; „Sarba din Varvareuca” - aranjament G. Zanoaga
Fisier biografic:
Nascut in s. Varvareuca, Floresti, la 15 decembrie 1940. Studii:
Colegiul de Muzica „St. Neaga”, 1971; Institutul de Stat al Artelor „G.
Muzicescu”, 1978. Pedagog, trombonist, dirijor orchestre de fanfara.
1947-1954: Scoala de 7 ani, Varvareuca
1954-1964: Fanfara militara Floresti, Armata Sovietica, copil de trupa,
apoi ostas in termen si reangajat (trompeta, trombon)
1964-1966: or. Cita, Rusia, Fanfara militara, Armata Sovietica (trombon)
1966-1970: Casa raionala de Cultura Floresti, conducator artistic,
director
1970-1972: or. Cita, Rusia, Fanfara militara, Armata Sovietica (trombon)
1972-2003: Colegiul de Arte, Soroca, profesor instrumente de suflat,
dirijor orchestra de fanfara
Din 1990: dirijor al Fanfarei Palatului Culturii din or. Soroca
Din 2003: pensionat.
 Discipoli
ai profesorului Ion Ivanes, care s-au consacrat muzicii de fanfara:
Gheorghe Perju; Anatol Cazacu; Vasile Smantana; Boris Darciuc; Dumitru
Postovan; Mihai Levinta.
Pro Cultura: - Frumusetea si sonoritatea muzicii de fanfara nu pot fi
contestate ca fiind ceva deosebit de fermecator si inaltator pentru
sufletul omului. Din pacate, aceasta muzica este astazi auzita si
ascultata tot mai rar si mai rar comparativ cu anii 1960-70, cand
fanfara era un idol recunoscut al multimii. Ce se intampla, dupa parerea
dvs., cu muzica de fanfara? E un gen de muzica sortit uitarii?
Ion Ivanes: - Muzica de fanfara isi are locul ei in multitudinea de
genuri muzicale existente astazi. Nici o imitatie electronica, oricat de
perfecta ar fi ea, nu va reusi vreodata sa inlocuiasca sunetul natural
al instrumentelor muzicale de tot felul, mai ales al instrumentelor de
suflat. Sunetul cu adevarat cald si viu al acestor instrumente, care
vine pe de-a dre ptul
din sufletul interpretului, nu poate fi comparat si nici confundat cu
cel rece electronic. Muzica de fanfara nu si-a pierdut azi valoarea si
nici actualitatea ei. Problema este in noi, oamenii societatii RM,
cazuti intr-o vremelnica, dar adanca criza spirituala, care ne-a inchis
ochii si urechile pentru a nu vedea si a nu auzi lucrurile cele sfinte.
Dar sunt convins ca maine fanfarele vor suna din nou ca adineauri prin
satele si orasele Moldovei, inclusiv si la Soroca.
- E foarte bine ca sunteti optimist, stand pe ruinele „castelului”
sorocean al muzicii de fanfara. In ce situatie este azi fosta Fanfara
judeteana (azi Fanfara Palatului de Cultura) condusa de dvs.? Cate
orchestre de fanfara activeaza azi in oras si raion?
- Actualmente, in oras activeaza patru fanfare: Fanfara de instruire a
Colegiului de Arte (dirijor Mihai Boldescu), Fanfara Palatului Culturii
Soroca - fosta Fanfara judeteana (dirijori Ion Ivanes, Mihai Boldescu),
Fanfara Scolii de Arte pentru Copii „E. Coca” (dirijor Mihai Boldescu),
Fanfara incepatoare pentru copii a Liceului „P. Rares” si Casei de
Creatie pentru Copii „Speranta” „Mitrofan Cornet” (dirijor Grigore
Zanoaga). Pana mai anul trecut, a activat o orchestra de fanfara pentru
copii „Alexei Tanase” in satul Hristici (dirijor Valeriu Cebotari si
Grigore Zanoaga), care, din pacate, nu mai activeaza. Potentialul de
profesori si studenti al Colegiului de Arte si Colegiului “Mihai
Eminescu” din Soroca este garantia activitatii acestor orchestre.
Fanfara Colegiului de Arte se plaseaza, in concursurile si festivalurile
locale si republicane, permanent pe primele locuri. In concursul
sorocean republican din anul trecut „Fanfara Argintie” orchestra
Palatului Culturii din Soroca s-a invrednicit de primul loc printre un
numar destul de mare de participanti.
- Ce statut are Fanfara Palatului si ce contingent de fanfaristi
canta in ea? Aveti un schimb destoinic de tineri fanfaristi soroceni?
Cum este dotata cu instrumente, material notografic si echipament?
Dispuneti de un studio bine amenajat?
 -
Din pacate, orchestra are, pana azi, statut de amatori si se tine doar
pe entuziasmul veteranilor, profesori ai Colegiului de Arte. Aici doresc
sa multumesc in mod deosebit pentru sustinere directorului Colegiului,
dnei Tamara Gritenco. Lipsa unei finantari serioase nu ne permite
dotarea moderna a fanfarei cu instrumente muzicale, biblioteca de note,
costumatie, echipament, studio. Tineretul sorocean nu vine la noi,
pentru ca nu dispunem de conditiile necesare pentru instruirea muzicala
a doritorilor. Ar fi foarte bine daca asemenea conditii ar putea fi
asigurate. Ma refer la un set de instrumente de suflat, la cateva
randuri de costumatie frumoasa si atragatoare, la o remunerare oricat de
modesta a participantilor si, mai ales, a maestrilor de concert… O
fanfara, fie chiar si cu statut de amatori, dar bine dotata si bine
sustinuta financiar, ar contribui enorm la educarea tineretului nostru.
Tinerii ar veni, sunt sigur, - si baieti, si fete - sa invete si sa
cante intr-o fanfara splendida a orasului sau raionului. Ar fi un lucru
de prestigiu si mandrie pentru fiecare sorocean! Nu este adevarat ca
tineretul de astazi nu iubeste muzica de fanfara. El este, mai degraba,
lipsit de informatie despre aceasta muzica, de posibilitatea de a vedea
si asculta fanfara, deci ei nu pot iubi ceea ce nu cunosc, iar a-i face
sa cunoasca este obligatiunea structurilor corespunzatoare de cultura.
Fiind copil si auzind doar o singura data Fanfara militara din Floresti,
m-am indragostit de muzica ei pentru toata viata, pe care mi-am
transformat-o apoi intr-o permanenta „poveste” sonora.
- Cum a inceput „povestea” dvs. sonora?
- Varvareuca, satul in care m-am nascut, este situat chiar in coasta
Florestilor. Peste parau, nu departe, era o unitate a Armatei Sovietice,
in care zilnic se auzea cantand fanfara. O ascultam deseori, vrajit, din
curtea casei noastre, dar treptat ma apropiam tot mai mult de zidul
unitatii, pana cand in una din zile m-am hotarat si am patruns in locul
unde canta acea fanfara fermecata. „Starsina”-ua, seful adjunct al
fanfarei, Bakov Valentin Stepanovici, tubist, un om de o bunatate
sufleteasca rara, vazandu-ma de cateva ori pe acolo cum ascultam
orchestra, mi-a sugerat ca ar putea, daca doresc, sa ma inscrie si pe
mine la trompeta, ca copil de trupa. Mama, auzind de „planurile” mele de
a deveni muzicant, si inca militar, a plans, incercand sa ma convinga ca
sunt inca mic pentru armata, dar in zadar. Hotararea mea de a deveni
trompetist in fanfara militara era oarba si surda la toate incercarile
mamei. Am scris cerere, m-au incadrat in fanfara, m-au imbracat
militaras, si eu m-am apucat, mai intai, de altou, iar mai apoi de
trompeta. Casa si mama imi erau aproape, si aceasta ma intarea in munca
mea zi de zi pentru insusirea instrumentului. Aveam pe atunci (1954)
doar 13 ani.
- Familia dvs. a avut traditii muzicale sau ati fost primul dintre
Ivanesi care v-ati
 consacrat
muzicii?
- Muzicanti profesionisti in familia noastra nu au fost, dar muzica a
fost o dragoste de familie. Mama mea, Domnica Ivanes (1913-1988), a fost
soprana in corul bisericesc din Varvareuca. Tatal meu, Gavril Ivanes
(1911-1945), primar al Varvareucii pana in 1940, a fost un om cu
aptitudini muzicale si vocale deosebite. Fiindca a venit vorba, din
cauza ca tata a fost primar „la romani”, la scoala din sat nu m-au
primit in pionieri, apoi, cand mi-a venit varsta - nici in comsomol.
Dar, spre fericirea mea, nimeni nu mi-a interzis sa ma inscriu in
fanfara militara si sa invat a canta la trompeta.
- Cum a evoluat „povestea” sonora in continuare, dupa demobilizarea
din Armata Sovietica?
- In fanfarele militare ale Armatei Sovietice am fost incadrat timp de
14 ani (1954-1963 - Floresti; 1964-1966, 1970-1972 - Cita, Rusia)… Din
1966 pana in 1970 am condus activitatea Casei raionale de Cultura
Floresti (conducator artistic, apoi director). In aceasta perioada am
absolvit, prin corespondenta, Scoala Republicana de Muzica „St. Neaga”
(1964-1971), profesori C. Enenco, A Condrea - trombon, V. Calcic -
dirijorat orchestral. La incheierea etapei militare a „povestii” mele
sonore, a inceput etapa a doua - Scoala de Iluminare Culturala „E. Sarbu”
din or. Soroca, unde am inceput sa activez in 1972.
- Ati cunoscut bine Soroca pana la 1972? De ce ati ales acest oras?
- Fiind muzicant militar la Floresti, deseori veneam la Soroca, la
prietenii de aici, sa ne mai odihnim, sa mai schimbam cate o vorba pe
malul Nistrului, in sanul naturii, si mai ales sa gustam din berea
Sorocii, care nu avea pereche pe atunci de buna si gustoasa ce era!
Soroca a fost si este un orasel deosebit de toate celelalte cate sunt pe
lume. Este un colt de rai din care, daca ai intrat, nu mai doresti sa
iesi. Scoala de Iluminare Culturala „E. Sarbu”, actualul Colegiu de Arte
din Soroca, avea nevoie de specialisti la instrumente de suflat, si m-am
angajat cu placere. Pe atunci Colegiul dispunea de un contingent
impunator de peste 1500 de studenti la sectiile de zi si fara frecventa.
La Catedra instrumente aerofone (de suflat) activau, la fiecare curs,
cate o orchestra de fanfara (3-4 orchestre). M-am incadrat in colectivul
profesoral, care numara peste 100 de profesori si mi-am inceput
activitatea ca profesor de trombon, dirijorat si in calitate de dirijor
si conducator al fanfarelor de instruire. Contingentul profesoral de
atunci al catedrei era: Clim Topolnitchi - clarinet, sef de catedra;
Anatol Doncenco - tuba; Gheorghe Bacun - clarinet; Petru Focsa -
bariton; Ion Teaca - trompeta; Alexandru Furer - percutie; Igor Gromacov
- bariton, saxofon… Intre anii 1973-78, am studiat la Institutul de Stat
al Artelor „G. Muzicescu”, sectia fara frecventa (I. Galcenco - trombon;
F. Evtodienco - dirijorat).
- Cum v-a reusit sa imbinati fericit dragostea pentru fanfara cu
dragostea pentru familia Ivanes?
- Din fericire, doamna Galina, sotia mea, cu care ne-am cunoscut si
ne-am casatorit in 1964, merceolog de profesie, este si ea o
indragostita de muzica, iar copiii nostri - fiul Igor (n. 1965),
muzicant (fondator si director al Studioului artistic „Ivaton” din
Soroca), si fiica Aurica (n. 1972) - au fost intotdeauna in centrul
atentiei mele. Dragostea fata de muzica ne leaga pe toti, acum si
impreuna cu nepotelele Olguta - studenta la ASEM, Chisinau, si Valeria -
eleva in clasa a III-a, Chisinau. Muzica care ne-a insotit si ne
insoteste si acum ne-a convins pe toti ai familiei noastre ca poate fi
doar binefacatoare.
- Sunteti la pensie deja de 6 ani de zile, cu toate acestea mai
activati in fruntea orchestrei Palatului Culturii Soroca. Nu ati reusit
sa va satisfaceti pe deplin visurile „povestii” dvs. sonore, ca sa va
odihniti linistit, fara fanfare?
- „Povestea” mea sonora mai continua inca, si ne vom incheia doar
impreuna, atunci cand va dispune destinul. Viata mi-a fost o bucurie,
intrucat am avut fericirea sa ma ocup de ceea ce mi-a fost mai drag
inimii - fanfarele...Evident este ca nu mai reusesc, la varsta si
sanatatea mea de acum, sa realizez prea multe in lucrul meu cu fanfara,
dar perpetuarea generatiilor asigura numaidecat continuitatea lucrurilor
bune. Ma bizui si pretuiesc mult partenerii mei Ion Teaca, Mihai
Boldescu, Valeriu Cebotari, Grigore Zanoaga etc. Am ramas, din pacate,
periculos de putini. Iar generatii de cadre tinere in fanfara soroceana
nu apar. E un motiv serios pentru a ne deranja, dar inca mai cred ca
situatia se va schimba spre bine. Si atunci ma voi putea odihni linistit...,
dar cu fanfare!
NNN
Bravos!
Sorocenii au fost cei mai buni la concursul „Chantons, amis!”
Vadim Sterbate
 La
22 martie, la Chisinau, a avut loc editia a V-a a concursului de cantece
franceze „Chantons, amis!”. Sorocenii nostri, ca de obicei, au fost
printre favoriti. „Stelutele sorocene” de la studioul „Bravo Star”,
condus de Ludmila si Valeriu Ceban, au fost apreciate de catre membrii
juriului prezidat de Anatol Chiriac si au cucerit Grand Prix-ul la
categoria de varsta 15-17 ani, Locul I printre tinerii de 18-22 de ani
si doua diplome de mentiune (la editia curenta, cu diplome de mentiune
nu s-au ales toti participantii, cum se facea adesea, ci doar cei mai
buni). Irina Remes, originara din Floresti, actualmente eleva in clasa a
X-a la Liceul „Constantin Stere”, a luptat ca o leoaica (in aceasta
zodie este nascuta – n.a.) pentru marele premiu. „Ma mandresc ca am luat
Grand Prix-ul, ne zice ea, or, dupa premiul din Bulgaria si cel de la
Ring Star, acesta este al treilea cel mai important pe care l-am obtinut.
Au fost copii cu adevarat buni, din toate raioanele republicii. Cel mai
mult valoreaza pentru mine diploma, chiar daca pe langa ea am mai primit
si un premiu banesc in valoare de 500 de lei, un iPod si un telefon
mobil. Am avut emotii la inceput, cand am urcat pe scena am tremurat un
pic, dar am vazut ca juriul zambeste si sala a inceput sa ne intampine
cu zambete, si emotiile au disparut. Am fost intr-adevar buna!”
Studenta la Colegiul Pedagogic „Mihai Eminescu”, Doina Cosnicean, a
frapat si ea membrii juriului si publicul cu talentul sau si
interpretarea si s-a plasat pe locul I in categoria celor mari. „Concurentii
mi s-au parut destul de puternici, ni se destainuie Doina, am avut nervi
enormi, dar pentru un artist e si normal. O sa particip si data viitoare
ca sa iau si Grand Prix-ul, acum am fost un pic bolnava si m-am pregatit
in pripa, am invatat piesa in doua zile, dar oricum e bine. Nu cunosc
franceza, dar mi-am tradus piesa „Amintirile lui Abraham” si in romana,
ca sa stiu despre ce cant.”… Cu diplome de mentiune s-au ales surorile
Virginia si Ana Sarbu. Ludmila Ceban, mama studioului muzical „Bravo
Star”, crede ca fetele au fost cu adevarat bravo. „Nu doar ca sunt ale
mele, dar au incins sala si scena. Toate au fost bune si au meritat
locuri mari, dar Soroca nu poate lua in permanenta cele mai bune
locuri.”
Amintim ca si la editia de anul trecut, soroceanca Mihaela Ojog a adus
un premiu important – Locul I, astfel cucerirea prin talent si munca a
celor mai bune locuri de catre pamantenii nostri se poate transforma
intr-o frumoasa traditie. Bravos!
NNN
Revenire
DE LA CETATEA SOROCA LA ALBA IULIA
Nina Neculce
 Asa
cum v-am promis in nr. 11, revenim cu detalii privind comemorarea Zilei
istorice de 13 martie 1918 in Cetatea Soroca. Va reamintim ca importanta
acestei zile s-a cuprins intr-o neuitata lectie de istorie cu genericul
„Schimbarea la fata a Basarabiei”. Iar cei care au innodat firul
istoriei cu prezentul, privind in perspectiva, au fost binecunoscutele
personalitati de la Chisinau: Nicolae Dabija, Alexandru Mosanu, Andrei
Vartic, precum si sorocenii Nicolae Bulat, Ana Bejan, Ghenadie Donos,
Iurie Cujba, Boris Ivasi, Mihai Rusnac. Frumoase si curate, precum
florile de primavara, au fost gandurile tuturor vorbitorilor. Frumosi si
senini au fost si „ostenii” adunati in Cetate. Dar ar fi fost si mai
frumos si, de ce nu?, crestineste, daca la aceasta actiune de suflet
organizata de Muzeul de Istorie si Etnografie si ONG „Forul Democrat al
Romanilor din RM” veneau sa-i onoreze cu prezenta pe oaspetii de la
Chisinau si cei din conducerea orasului si raionului, asa cum o fac, de
exemplu, colegii lor de la Ungheni.
Anul 2008 – an jubiliar pentru Soroca
Acest an este unul jubiliar pentru Soroca si pentru intregul popor
roman. Se implinesc 90 de ani de cand la Alba Iulia a fost exprimata in
modul cel mai direct unitatea si vointa de unitate a romanilor. Adunati
in Cetate in ziua de 11 martie curent, o mana de oameni cu suflet de
roman si demnitate nationala nu au ochit in adancimea unui trecut prea
indepartat, ci s-au oprit la acel neuitat martie 1918, care a inscris
primele pagini in cronica Marii Uniri de la Alba Iulia. Nicolae Bulat,
axat, cum ii sta bine, pe radacina verbului stramosesc, a facut
plecaciune in fata tuturor celor carora neamul romanesc le datoreaza
ziua istorica de 13 martie 1918. E vorba, intai de toate, de razesul
Vasile Sacara din Niorcani, fost redactor al „Scolii Moldovenesti”-
prima revista a Asociatiei Invatatorilor moldoveni din Basarabia, primul
ei presedinte la infiintare, un indrumator al vietii publice din judet,
dar si din Basarabia. Anume dansul a fost cel care a dat sens zilei de
13 martie 1918. El i-a pregatit din timp pe toti membrii Adunarii de
Zemstva. In calitatea lui oficiala de comisar al judetului, a chemat la
Prefectura pe reprezentantii celor 12 plaji, convingandu-i de imperioasa
necesitate a unirii Basarabiei cu Patria-Mama. Acelasi lucru l-a facut
si cu consilierii judetului. Si numai dupa aceasta intelegere frateasca
au plecat cu totii de la Prefectura la Zemstva judetului. Numarul
reprezentantilor prezenti trecea de 200. Dupa ce s-a savarsit serviciul
divin, a vorbit presedintele Zemstvei Vasile Barca, care a subliniat
insemnatatea momentului si a cerut sa se voteze realipirea Basarabiei la
Romania. Domnul Nicolae Soltuz, presedintele Dumei orasenesti, a
indemnat consiliul sa ia pilda de la judetul Balti si sa voteze Unirea.
In acelasi sens au vorbit consilierul comunal Ganea, consilierii
judetului Grosu, Groapa. Iar membrul Sfatului Tarii Vranceanu a relevat
grozaviile razboiului, concluzionand ca pentru salvarea Republicii se
impune neaparat revenirea ei la Tara Mare. In numele proprietarilor din
judet a vorbit Dumitru Meleghi, care, de asemenea, s-a unit cu
propunerea celorlalti vorbitori. Vadit emotionat, colonelul Gaicu a
felicitat adunarea pentru imprejurarea unica si sfanta, amintind
asistentei ca Basarabia timp de 20 de secole a facut parte din trupul
Patriei-Mama si numai de 106 ani a fost dezlipita fortat, accentuand
totodata ca a sosit ceasul cand legatura rupta temporar trebuie sa fie
reluata. La sfarsit, a luat cuvantul Vasile Sacara, care a citit limpede
si raspicat Motiunea pregatita de el si votata in unanimitate de
adunare.
Nicolae Dabija, cu aceeasi dragoste de Neam si Tara
De altfel, la lectia noastra de istorie, limpede si raspicat a reprodus
cuvant cu cuvant textul acelei istorice Motiuni poetul Nicolae Dabija.
Patruns de puritate si noblete, Domnia sa a rostit si un discurs
deosebit de emotionant. Gandurile poetului au incercat sa imprastie
intunericul, haosul, ignoranta: „La acest ceas de neuitare, am impresia
ca ne asculta stramosii. Vrem sa le spunem ca Cetatea Sorocii e la locul
ei, sorocenii sunt la locul lor. Multi au vrut sa ne smulga radacinile,
dar radacinile ne-au ramas. Pentru ca radacinile noastre sunt adanci in
aceste locuri. Dovada este aceasta Cetate, dovada sunt oasele celor care
dorm sub peretii Cetatii, dovada sunt sorocenii care au votat actul
Unirii de la 13 Martie 1918 si pe care ii comemoram astazi. Si atunci
era primavara ca si acum. Venise primavara dupa 106 ani de iarna polara,
de intuneric, de iobagie politica. Iata de ce cred ca si in continuare,
cand se va face Unirea cu Tara, de aici, de la Soroca, se va face.
Pentru ca sorocenii intotdeauna au fost sufletul tarii. Ei au stat de
paza la margine de Tara. Si noi am venit astazi sa aducem un omagiu nu
numai acelor soroceni pomeniti aici, care au votat Unirea la 1918, dar
si urmasilor lor, adica dumneavoastra, dragi prieteni!
Salutam intreaga Soroca cu simbolul ei exceptional – Cetatea! Eu vad
aceasta Cetate ca pe o stanca de care s-au lovit apele de la marginea
Europei, ca pe un zid de aparare a Europei. Si primul mare european a
fost Stefan cel Mare. El apara portile Ortodoxiei, portile Crestinatatii.
Daca nu erau stramosii acestor locuri aici, ma indoiesc ca am fi avut
astazi Marele Dom din Kolhn, care s-a construit 700 de ani, nu era
astazi nici Notre-Dame de Paris, care s-a construit 300 de ani. De ce?
Pentru ca stramosii nostri au stat de veghe aici, la hotar, ca cei din
Europa sa aiba timp suficient sa-si faca catedrale si alte lucruri cu
care se mandresc...”
In respirarea stramosilor si-au rostit gandurile Andrei Vartic si
Alexandru Mosanu
Ca sufletele noastre isi afla vindecare venind sa se inchine Cetatii
Soroca, icoanelor din paraclisul Cetatii au remarcat atat actorul si
publicistul Andrei Vartic, precum si fostul presedinte al Parlamentului
Republicii Moldova, Alexandru Mosanu. Vorbind despre importanta
evenimentului din 13 martie, 1918 Andrei Vartic a remarcat ca, daca nu
era aceasta zi istorica, nu se intampla minunea de la Cernauti, minunea
din Ardeal si, in sfarsit, minunea de la 1 decembrie 1918 de la Alba
Iulia, care a unit intreg neamul romanesc. Or, aici rolul Basarabiei a
fost un rol cu adevarat martir, care intrece limitele stiintei istorice,
stiintelor sociale, stiintelor politice. Iata de ce domnul Vartic,
adresandu-se tinerilor prezenti, le-a spus ca este bine sa se inteleaga
un lucru esential: Actul Unirii de la 1918 nu este, pur si simplu, o
icoana la care trebuie sa ne inchinam, ci este un moment istoric ce ne
da perspectiva, ne ofera dreptul nostru de miscare inainte. Iar in
incheiere a declarat: „Dragi prieteni! Cand venim la Soroca, in
adevarata Cetate a Moldovei, visurile noastre nu se risipesc. Asa cum nu
se risipeste aceasta Cetate, gandurile noastre de bine, vointa noastra
de a trai impreuna cu tot neamul, de a sti cine suntem si de unde venim.
Mandria de a fi astazi aici, cand cu 90 de ani in urma sorocenii au
votat Unirea, nemaiputand suporta jugul pus de straini, imi reincarca
sevele de urmas al Daciei Crestine.”
Cu evlavie pentru inaintasi, din rauri de credinta si lumina, vorba
poetului, si-a impletit discursul ex-presedintele Parlamentului
Alexandru Mosanu. Asa ca un vrednic si mare barbat al neamului, Domnia
sa a punctat: „Pentru noi, cei tineri, mai putin tineri si mai batrani,
prima concluzie pe care o tragem din evenimentele de la 1917-1918 este
ca noi suntem rezistenti. Au demonstrat-o predecesorii nostri. Dupa mai
bine de o suta de ani de exploatare, batjocura, cu demnitatea calcata in
picioare prin Siberii, s-au gasit in 1917, in 1918 si-n anii care au
urmat, oameni curajosi, oameni demni de a se numi romani. Multi dintre
cei care au votat Unirea din 1918 nu au platit numai cu scaunele pe care
le aveau sau nu le aveau, dar au platit cu viata lor. Au fost nimiciti.
Daca nu atunci, apoi au fost distrusi de sovietici in 1940- 1941, in
1944 si mai departe au tot fost cautati, au facut multi ani de puscarie.
De ce s-a realizat votarea actului Unirii de catre Sfatul Tarii la 27
martie 1918? Pentru ca am avut oameni curajosi, oameni care au fost gata
sa-si jertfeasca viata si au jertfit-o pentru o cauza dreapta. Deci,
curajul si demnitatea decid totul in cele din urma. Si acum ne
intristeaza faptul ca mai ales cei care au participat la miscarea de
eliberare nationala in a doua jumatate a anilor ’80 si inceputul anilor
’90 s-au molesit. Si este rau. Ar trebui sa se intoarca mai des cu
gandul la acele evenimente despre care discutam astazi. Sau evenimentele
din 1918 sunt importante pentru a trage si alte concluzii. Daca va
amintiti, la 2 decembrie 1917, Sfatul Tarii a proclamat Republica
Democratica Moldoveneasca in cadrul Federatiei Ruse. S-a crezut atunci
ca o Rusie Democratica va asigura romanilor moldoveni conditiile
necesare pentru a se dezvolta economic, spiritual si asa mai departe.
Dar a fost o iluzie. Si inaintasii nostri si-au dat seama ca nu poate fi
obtinuta libertatea in cadrul unei alte tari, a unui imperiu setos de
pamanturi straine. Si au fost curajosi si au pregatit evenimentul din 27
martie 1918. De curaj si demnitate nationala, cu gandul la cei care au
fost si la cei ce vor veni, se cuvine sa ne patrundem si la aceasta
etapa pe care o traversam...”
Spatiul nu ne permite sa reproducem integral discursurile oaspetilor de
la Chisinau, care au venit cu dragostea si credinta desprinse din
iubirea de Neam si Tara, nu ne permite sa-i citam si pe vorbitorii
soroceni. Important este ca cei prezenti, prinsi de adevarul ca atunci
cand se aprind mai multe lumanari intr-o camera intunecata lumina devine
mai mare, sa le vorbeasca despre aceasta tuturor prietenilor si
cunoscutilor care n-au asistat la eveniment.
NNN
Eveniment
Formatia folclorica „Tarancuta” din Parcani a implinit 20 de ani
Vionolia Dubalari,
conducatorul formatiei
Formatia folclorica „Tarancuta” din s. Parcani a fost infiintata in
1988, cu oameni simpli de la tara. Primul succes l-a avut in fata
satenilor, in ajunul zilei de 8 Martie, la care s-a bucurat de aplauze
si multumiri din partea satenilor. Apoi in aprilie, tot in acel an, am
participat la un festival raional al artei populare, la care am luat
locul II pe raion. In octombrie 1988, am participat la Ziua orasului
Chisinau, apoi a urmat festivalul raional „Povestea vorbei”, la care am
luat primul loc si am plecat cu numere la festivalul republican de la
Rascani. De la „Povestea vorbei” ne-am intors cu premiu banesc si
diploma. Apoi am fost selectati pentru spectacolul teatralizat „La
Nistru, la margioara” de catre artista poporului Maria Iliuta si Nicolae
Gheorghe Rusu, scenarist al spectacolelor televizate. In 1994, am
participat la un mare festival de doua zile „In campia Sorocii” in s.
Cosauti - festival international republican la care am luat I loc. Din
1994 purtam titlul „model”. Angela Arama ne-a selectat pentru emisiunea
„TV-magazin” cu un program de cantece. Iruie Nistor ne-a facut o caseta
la Radio-Moldova la emisiunea duminicala „O intalnire pe calea undelor
cu melodii de folclor indragit”, care a rasunat deseori in eter. Am
participat la festivalul radiofonic „Cantecele neamului” si la emisiunea
„Vetre folclorice” in doua sate - Parcani si Cosauti. Am prezentat
concerte si in Romania. Am participat la festivalul folcloric „Pe
plaiurile bisocene”, in judetul Buzau. In schimb, am avut ca oaspeti
orchestra de muzica populara „Izvoras-Buzau”. Am luat parte la diverse
festivaluri si concursuri, concerte, am fost apreciati si am primit si
foi turistice. Am fost la Kiev in excursie cu foaie turistica. Apoi am
vizitat Manastirea Putna, am fost la mormantul lui Stefan cel Mare.
Ne-am odihnit, in 1998, in munti la Buzau, Romania. Cu acesti oameni
simpli de la tara, cu suflete bune, am trait ca intr-o familie in buna
intelegere timp de 20 de ani. Anul acesta am participat la festivalul
obiceiurilor de iarna, apoi am fost cu un program de obiceiuri de iarna
la sarbatoarea Sfantului Vasile in s. Balasanesti, raionul Briceni, unde
am fost aplaudati si primiti foarte frumos.
In cadrul festivalului „Martisor” din acest an, in ajun de 8 Martie, am
prezentat la Parcani o sezatoare folclorica, la care a domnit gluma,
cantecul si buna dispozitie. La sarbatoare am avut ca oaspeti pe
presedintele raionului, dl Mircea Martaniuc, seful Sectiei cultura, dl
Grigore Bucataru. Ne-au felicitat la acest jubileu cu o diploma din
partea Consiliului raional si am primit in dar un centru muzical.
Ne bucura faptul ca tanara generatie invata de la noi cantecele si
colindele mostenite din batrani. Aceasta a fost principala noastra
menire - de a scoate la iveala folclorul autentic, a-l pastra si a-l
transmite tinerei generatii. La sarbatoare toata sala a fost amenajata
foarte frumos in stil national - cu prosoape, perne si covoare. Nu a
lipsit nici standul „Formatia folclorica „Tarancauta” - 20 de ani”. A
fost amenajata si o expozitie de carti „Folclorul - bogatie a
sufletului” si expozitia lucrarilor prezentate de mesterii populari.
NNN
VERS SI EPIGRAMA FARA RAMA
Cu acest generic la biblioteca publica „Mihail Sadoveanu” a avut loc o
serata muzical-literara consacrata Zilei Mondiale a Poeziei.
Organizatorii au propus publicului spectator versuri si epigrame de
autori soroceni intercalate cu placute momente muzicale. Astfel, si
epigrama lui Aurel Lozan, si poezia civica a lui Victor Zagaevschi, si
versul liric al Elenei Tardea au avut o trecere lina spre sufletele
auditorilor. Pentru ca atunci cand canta Veronica Chitan, Tamara
Boboc-Cosciug, Viorica Ciaicovschi acompaniate de maestrul Anatol Tacu,
si lumina poeziei valura mai frumos prin sala. Tot in cadrul acestei
actiuni s-au asezat placut pe suflet premiera cantecului „Ruguri”,
muzica Anatol Tacu, versuri Victor Zagaevschi si prezentarea volumului
de poezie „Variatii pe teme netrecatoare” de N. Vaisemberg, fosta
profesoara a Colegiului Pedagogic, in prezent locuitoare a Israelului.
La serata a participat si seful Sectiei raionale cultura Grigore
Bucataru.
FEMEIA IN LABIRINTUL ISTORIEI
O alta actiune si o alta adresa – Colegiul Pedagogic „Mihai Eminescu”.
Doamna diriginta a grupei XII, anul I, Eleonora Golubciuc, a considerat
ca este bine ca studentii ei sa cunoasca viata si destinul unor femei
luptatoare atat din veacurile trecute, cat si din zilele noastre. Drept
model au fost luate Eufrosinia Kersnovski, Larisa Cupcea, mama lui
Valeriu si Argentina Cupcea, surorile, foste profesoare la Universitatea
de Stat Ludmila si Cleopatra Vnorovschi, care de doi ani nu mai sunt in
viata, si contemporana noastra Ana Bejan. Vorbind despre casa, parintii,
copilaria acestor doamne, despre destinul lor, studentii le-au asemanat
cu o Carte, care salveaza lumina de moarte, accentuand ca in fata lor se
cuvine sa faci mereu plecaciuni adanci.
„STEJARUL” – LA 25 DE ANI
Colectivul folcloric „Stejarul” din satul Dubna a marcat printr-o „Luminita”
un patrar de veac de la fondare, ne informeaza profesoara Sochirca
Valentina. A fost o sarbatoare in cadrul careia s-au depanat amintiri
despre numeroasele evoluari ale colectivului acasa si peste hotare,
despre prezenta multor cantece interpretate de ansamblu in emisiunile
muzicale de la Radio Moldova, despre conducatorul formatiei Ion Sochirca.
Facand o trecere in revista a activitatii, primarul Valeriu Pruteanu a
multumit tuturor membrilor colectivului pentru prospetimea cantecelor
care continua sa renasca din adancurile vetrei stramosesti si le-a
inmanat simbolice premii banesti.
Nina Neculce
La inceputul
paginii... |
